Meditatia

O minte meditativa este Tacuta.


Dar aceasta nu este Tacerea pe care o poate concepe Gandul, nu este tacerea unei seri linistite, nu este tacerea care apare cand gandul - cu toate imaginile, cuvintele si perceptiile sale - a incetat complet. Aceasta Minte meditativa este mintea religioasa - religia care nu este atinsa de biserica, de temple sau de imnuri. Mintea religioasa este expresia Iubirii.

Aceasta este Iubirea care nu cunoaste nici un fel de separatie. Pentru ea, departele este aproape. Nu este vorba de unul sau de multi, ci mai curand de acea stare de iubire in care orice separare inceteaza. Este ca si frumusetea - nu tine de masura cuvintelor. Mintea meditativa actioneaza numai din aceasta tacere.

Meditatia este o Viata, una dintre cele mai mari arte - poate cea mai mare si nu o poti invata de la nimeni. Aceasta este frumusetea ei. Nu are nici o tehnica si de aceea nici o autoritate. Cand inveti despre tine insuti, observa-te, cum mergi, cum mananci, ce vorbesti; observa barfa, ura, gelozia - daca esti constient de toate astea in tine insuti, fara alegere, asta face parte din meditatie. Astfel, meditatia poate sa aiba loc chiar asezat fiind intr-un autobuz sau umbland prin padurile pline de lumina si de iubire, ascultand cantecul pasarilor sau privind chipul sotiei ori al copilului tau.

Meditatia inseamna a descoperi daca creierul, cu toate activitatile lui, cu toate experientele lui, poate sa fie absolut Linistit. Nu in mod fortat, pentru ca in momentul cand fortezi este dualitate. Entitatea care spune "as vrea sa am experiente minunate, de aceea trebuie sa-mi fortez creierul sa fie linistit" nu va face niciodata acest lucru. Dar daca incepi sa cercetezi, sa observi, sa asculti toate miscarile Gandului, conditionarile lui, ceea ce urmareste, fricile, placerile lui, daca observi cum opereaza creierul, atunci ai sa vezi cum devine extraordinar de linistit; aceasta Liniste nu este somn ci creierul este teribil de activ si de aceea linistit. Un dinam mare care lucreaza perfect, nu scoate nici un sunet; numai cand exista frictiune exista zgomot.

Meditatia e o munca grea.
Ea cere cea mai inalta forma de disciplina - nu conformism, nu imitare, nu ascultare, nu supunere - ci o disciplina care vine prin continua luciditate, nu numai asupra lucrurilor din afara care te privesc dar si a celor din launtru. Astfel meditatia nu este o activitate de izolare ci este actiune in Viata de fiecare zi, ceea ce cere cooperare, sensibilitate si inteligenta. daca nu pui temelia unei vieti corecte, meditatia devine evadare si de aceea nu are absolut nici o valoare. O Viata corecta nu inseamna sa urmezi morala sociala ci sa fi liber de invidie, de lacomie, de cautarea puterii - care toate nasc dusmanie. Eliberarea de toate acestea nu vine prin actiunea vointei ci prin a fi Constient de ele prin intermediul Cunoasterii de Sine. Daca nu cunosti activitatile eului meditatia devine o excitare a simturilor si de aceea e de foarte mica insemnatate.

Meditatia este unul dintre cele mai extraordinare lucruri si daca nu sti ce este, esti ca omul orb intr-o lume de culoare stralucitoare, de umbre si de lumini miscatoare.

Meditatia nu este o afacere intelectuala dar cand inima intra in Minte, mintea are cu totul alta calitate; ea este atunci realmente nemarginita, nu numai in capacitatea de a gandi, de a actiona eficient ci si in sensul de a trai intr-un spatiu in care esti parte din Tot.

Meditatia este miscarea iubirii.
Ea nu este iubirea unuia sau a mai multora. Este ca apa pe care o poate bea oricine din orice vas, fie de aur, fie de pamant; este inepuizabila. Si se intampla un lucru special pe care nici un drog sau autohipnoza nu-l poate produce; ca si cum mintea ar intra in ea insasi, incepand de la suprafata si patrunzand din ce in ce mai adanc, pana ce adancul si inaltul si-au pierdut sensul si orice forma de masurare inceteaza. In aceasta stare este o pace completa - nu e multumirea care vine in urma unei rasplate - ci o pace in care e ordine, frumusete, intensitate.
Ea poate fi distrusa asa cum poti distruge o floare si totusi, tocmai din cauza acestei vulnerabilitati este indestructibila. Aceasta meditatie nu poate fi invatata de la altcineva. Trebuie sa incepi prin a nu sti nimic despre ea si sa te misti din inocenta in inocenta.

Pamantul in care poate incepe sa existe Mintea meditativa este pamantul Vietii de fiecare zi, lupta, durerea si bucuria trecatoare. Acolo trebuie sa inceapa si sa aduca ordine si de acolo sa se miste mai departe fara oprire. Daca insa esti preocupat numai sa faci ordine, aceasta ordine va naste propria ei limitare iar mintea va fi prizoniera ei. In toata aceasta miscare trebuie sa incepi, intr-un fel, de la celalalt capat, de pe celalalt mal si sa nu fi tot timpul preocupat de malul asta sau de cum ai sa treci raul. Trebuie sa te arunci in apa fara sa sti sa inoti. Iar frumusetea meditatiei este ca nu stii niciodata unde te afli, incotro te duci si care este capatul.

Meditatia nu este ceva diferit de viata zilnica; nu va bagati intr-un colt unde sa meditati timp de zece minute ca apoi sa iesiti afara de acolo si sa fiti macelar - atat metaforic cat si in Realitate.

Observand toate acestea, dandu-ti seama de participarea ta la ele, asta face parte din meditatie. Si meditand astfel veti descoperi o extraordinara frumusete; veti actiona Corect in fiecare moment; si daca nu actionati corect la un moment dat, nu are nici o importanta, ai sa prinzi momentul alta data - n-ai sa-ti pierzi vremea regretand. Meditatia face parte din viata, nu este ceva diferit de ea.
Daca hotarasti sa meditezi, aceea nu va fi meditatie.
Daca hotarasti sa fi bun, bunatatea nu va inflori niciodata.
Daca cultivi umilinta, ea inceteaza sa existe.

Meditatia este briza care intra atunci cand lasi fereastra deschisa; dar daca o ti deschisa in mod deliberat, invatand-o intentionat sa intre, ea nu va apare niciodata.
Meditatia nu e un mijloc pentru a ajunge la un anumit scop.
Ea este amandoua, Mijlocul si Scopul.
Ce lucru extraordinar este meditatia!

Daca exista vreo obligatie, vreun efort de a face gandul sa se conformeze, sa imite, ea devine o povara istovitoare.

Tacerea dorita inceteaza a fi iluminatoare; daca ea este urmarirea unor viziuni si experiente, duce la iluzii si auto-hipnoza. Meditatia are semnificatie numai in inflorirea gandului si astfel in incetarea lui.
Gandul poate inflori numai in libertate iar nu in tipare de Cunoastere mereu largite. Cunoasterea poate sa dea noi experiente de mai mare senzatie dar o Minte care cauta experiente de orice fel este imatura. Maturitatea este eliberarea de orice experienta, ea nu se mai afla sub influenta lui "a fi" sau "a nu fi".

Maturitatea in meditatie inseamna eliberarea Mintii de Cunoastere caci aceasta formeaza si controleaza orice experienta. O minte care este o Lumina pentru ea insasi nu are nevoie de nici un fel de experienta. Imaturitatea este nesatul dupa o experienta mai mare si mai larga. Meditatia este hoinareala prin lumea Cunoasterii si fiind libera de aceasta, intri in Necunoscut.

Jiddu Krishnamurti

Iadul este un laborator de fizica aplicata… pe Sandra

Conform unor postari pe internet, urmatoarea intrebare ar fi fost pusa la un examen de chimie/fizica la Universitatea din Liverpool. Raspunsul dat de unul dintre studenti a fost atat de “profund” incat profesorul l-a impartasit colegilor si astfel am ajuns sa avem placerea de a-l cunoaste…iar eu de a-l primi pe mail.
Intrebare suplimentara: Este iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura)? Pentru a-si demonstra opinia, cei mai multi dintre studenti au folosit legeal lui Boyle, care spune ca un gaz se raceste atunci cand se extinde si se incalzeste atunci cand este comprimat. Insa, unul dintre studenti a scris urmatoarele:
In primul rand, trebuie sa cunoastem cum se schimba masa iadului in timp. Asadar, trebuie sa cunoastem rata cu care sufletele intra in iad comparativ cu rata celor care pleaca din iad. Cred ca putem sa presupunem cu destul de multa siguranta ca, odata ajuns in iad, un suflet nu mai iese niciodata. Prin urmare, nici un suflet nu iese din iad. In ceea ce priveste rata celor care intra, sa ne uitam la diferitele religii care exista astazi in lume. Cele mai multe dintre aceste religii spun ca, daca nu esti membru al lor, vei ajunge in iad. Dat fiind ca exista mai mult de o singura astfel de religie si cum oamenii nu sunt membrii ai mai multor religii simultan, putem sa facem estimarea ca toate sufletele merg in iad. Dare fiind ratele nasterilor si deceselor, putem sa spunem ca numarul sufletelor din iad creste exponential. Acum trebuie sa ne uitam la volumul iadului. Pentru ca temperatura in iad sa ramana constanta, volumul iadului trebuie sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra.
Acest lucru arata ca sunt doua posibilitati: 1. Daca iadul se extinde cu o rata mai mica decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea in oad vor creste atat de mult incat, pana la urma, se va declansa tot iadul pe pamant. 2. Daca iadul se extinde cu o rata mai mare decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand o sa inghete iadul. Asadar, care din ele este?
Daca acceptam postulatul pe care mi l-a dat Sandra in primul an de facultate, “o sa inghete iadul inainte sa ma culc cu tine”, si tinand cont ca m-am culcat cu ea azi-noapte, atunci ipoteza a doua trebuie sa fie cea corecta. Prin urmare, sunt sigur ca iadul este endoterm si ca a inghetat deja. Corolarul acestei teorii este ca, din moment ce iadul a inghetat, rezulta ca nu mai accepta nici un suflet si a disparut… ramanand numai Raiul, ceea ce, prin urmare, dovedeste existenta unei finte divine. Ceea ce explica de ce, noaptea trecuta, Sandra striga “Dumnezeule!”.
Acest student (genial!! – n.r.) a fost singurului care a luat 10.

SC Vaslui - Universitatea Craiova, etapa XXVIII

Universitatea Craiova - FC Brasov, 3-0

Municipalul din Severin: Meciul de inaugurare cu Drobeta (reportaj)

Voi!? Cati mai tineti cu Universitatea?

Motto: “Suntem Exclusiv Cu Stiinta!”
Legivnea.XIII.Gemina


Am ajuns la momentul in care trebuie sa spunem lucrurilor pe nume, sa nu ne mai ascundem in spatele unui BANNER, in spatele unui MESAJ IRONIC, al unui COMUNICAT OFICIAL, al scaunului de PRIMAR sau al lojei de la tribuna ZERO.
Realitatea este ca s-a ajuns prea departe cu DEGRADAREA IMAGINII ECHIPEI fanion a multor generatii de microbisti iar la aceasta au contribuit absolut toti incepand de la suporteri, conducerea clubului, primaria orasului si terminand cu presa.
Suporterii au plecat de langa echipa, primarul o izgoneste de pe stadionul unde si-a cunoscut gloria, patronul o muta din oras in oras ca pe o satra ponosita de tigani iar presa ii vinde jucatorii la echipele decazute ale capitalei.
Suporterii au cea mai mare vina pentru ca daca erau langa echipa si o sprijineau nu mai indraznea primarul sa o de afara de pe stadion. Pe site-urile suporterilor la loc de cinste este MISTOUL SI BATAIA DE JOC la adresa jucatorilor, chiar daca au facut un meci bun sau unul mai putin bun, remarcile dure si uneori exagerate la adresa conducerii, iar cei care au o opinie opusa sunt imediati catalogati SCLAVI sau VANDUTI. O atmosfera de PROSTEALA SI INDOBITOCIRE GENERALA astfel incat multi au renuntat sa le mai si citeasca. Pe stadion aceeasi atmosfera, cei care vor sa cante nu sunt lasati, sunt amenintati sau chiar batuti, lumea, aia care mai vine, este acolo ca sa injure si sa apostrofeze jucatorii si evental sa isi umfle muschii la cei care le atrag atentia ca fac un lucru care FACE MULT RAU ECHIPEI!
Primarul are cea mai mare vina pentru ca nu trece peste orgoliile personale si nu pune inainte si inainte de toate interesul comunitatii, este un razbunator si isi poarta RAZBOIUL FRATRICID cu conducerea clubului subminand imaginea echipei de fotbal. Primaria Craiovei este cea mai RUSINOASA ADMINISTRATIE PUBLICA LOCALA din Romania, cum este posibil sa ai o echipa cum este Universitatea Craiova in oras si tu sa nu fii in stare sau sa nu vrei sa ii asiguri conditii sa isi desfasoare meciurile de acasa? Tribunele stau sa cada, tabela este cea mai urata din cate exista, nu functionaza toaletele, nu este apa, ca sa ajungi la stadion trebuie sa fii atent sa nu dai in vreo groapa, peste tot este o DEGRADARE GENERALA, dar stati ca avem in oras parcuri de miliarde de lei unde te duci sa te plimbi si te intorci fara portofel sau cu o bataie zdravana, avem fantani care canta la un pocnit din deget ...... CE RUSINE!
Patronul are cea mai mare vina pentru ca nu a adus oameni capabili langa el care sa-i gestioneze cu profesionalism investitia, vorbeste prea mult cateodata si DERANJEAZA si nu stie sa aplece urechea la dorintele si asteptarile suporterilor. Intentiile sunt bune dar sunt puse in practica de OAMENI CARE NU SE PRICEP sau NU SUNT LASATI sa faca treaba, marfa noua in magazin avem de acum 2 ani, echipamentul de joc al echipei se poate achizitiona de la reprezentantele Adidas din molurile marilor orase, sponsorii care au vrut sa vina langa echipa nu au fost de nasul nostru iar acum reziliem contracte mari ca ne-a lovit criza sau aducem jucatori de la echipa a doua sau la final de contract pentru ca nu sunt bani. Patronul vrea sa mute echipa la Severin dar SE VA PIERDE FARMECUL. Stiinta joaca pe stadionul Ion Oblemenco, asta o stie toata lumea, tot respectul pentru ce s-a facut la stadionul Municipal din Severin dar nu poate UNIVERSITATEA sa joace decat la CRAIOVA, aia este CASA EI. Sa speram ca patronul isi va tine promisiunea si va aduce PROFESIONISTI IN CLUB, vrem sa credem ca nu sunt ca si alte PROMISIUNI!
Presa este de vina pentru ca SEAMANA VRAJBA intre parti in cautarea senzationalului si incearca prin orice mijloace sa prezinte echipa de fotbal Universitatea Craiova ca si cum ar fi o entitate alogena care nu face parte din fotbalul romanesc. Presa NE VINDE JUCATORII in Bucuresti sau in strainatate, PRESA DA VERDICTE .... ziarist ..... CE MESERIE MURDARA!
Noi, nu suntem din Craiova, SUNTEM DIN SEVERIN, am fost, suntem si VOM FI LANGA ECHIPA in orice moment al ei, bun sau rau, suferim cand ea sufera, ne bucuram cand ea se bucura si ii merge bine, tot timpul se afla in inima noastra, chiar daca nu reusim totdeauna sa venim dupa ei. Daca echipa va fi mutata la Severin vom fi langa ei, pe asta pot SA SE BAZEZE, daca vor ramane in Craiova tot vom veni langa ei ….. spre binele echipei ar trebui ca sa se ajunga la o intelegere, ECHIPA TREBUIE SA RAMANA IN CRAIOVA!


Va cerem in numele lui Oblemenco, al lui Deselnicu, al lui Crisan, al lui Domozina sau in numele lui Cristi Neamtu SA INCETATI ODATA mizeria asta de conflict!!!!

30.ian.2010
Legivnea.XIII.Gemina

Scrisoare deschisă

În atenţia domnului Constantin, preşedintele comisiei centrale pentru arbitraj

În calitate de suporteri ai Universităţii Craiova nu putem rămâne indiferenţi la problemele de arbitraj care au loc (mult mai des decât ar fi normal) la meciurile jucate de echipa noastră. Ne-a deranjat prestaţia dumneavoastră recentă, pe gsp tv, prin care afirmaţi că arbitrul Corpodean a greşit neintenţionat, dezavantajând ambele echipe în mod egal, la meciul arbitrat de el în ultima etapa, la Iaşi.
Suntem siguri că nu credeţi nici măcar un cuvânt din ce aţi declarat, pentru că vorbim de o eliminare, de o lovitură de la 11 m neacordată (în min. 88 !) dar şi de două lovituri din marginea careului de 16 metri neacordate în urma unor faulturi evidente, cu arbitrul la trei metri şi cu vizibilitate maximă asupra fazei ! Să fie clar, Sorin Corpodean a procedat exact ca un pistolar plătit, a venit pregătit pentru o execuţie şi şi-a îndeplinit misiunea.
Vrem să credem că nu sunteţi doar o marionetă mânuită din umbră de anumite persoane, că sunteţi un om cu personalitate şi că vă interesează îmbunătăţirea permanentă a arbitrajului românesc. Nu vă cerem doar sancţionarea arbitrului Corpodean, vă solicităm eliminarea lui definitivă din arbitraj . Nu ne interesează nota acordată de observator acestui arbitru pentru că ne-am săturat de observatorii trimişi « la pachet » cu arbitrul, lucru care se întâmplă frecvent în prima ligă. Toată lumea fotbalului îl percepe pe Corpodean ca pe un arbitru care greşeşte frecvent şi în mod intenţionat , iar singura raţiune pentru care acest om există încă în arbitraj este că, probabil, sunt oficiali din federaţie sau de la anumite cluburi care se folosesc de el .
Vă reamintim că, în etapa anterioară, la Vaslui, Universitatea a pierdut două puncte tot cu ajutorul unui arbitru, care în ultimul minut de joc, nu a semnalizat o poziţie afară din joc la un atacant advers. Am rămas surprinşi în modul cel mai neplăcut să vedem că acest arbitru nu a fost reţinut de la delegări nici măcar o etapă. Este modul în care dvs ( sau cei care vă controlează) arătaţi arbitrilor că nu este o problemă dacă vor greşi în defavoarea Universităţii Craiova, ba chiar dimpotrivă. Lucru care s-a întâmplat, de altfel, şi în cazul fiului dvs, chiar într-o situaţie în care acesta a recunoscut după meci că a anulat aiurea un gol marcat în condiţii regulamentare de echipa noastră. Şi sunt foarte multe alte situaţii asemănătoare, nu le reamintim pentru că, suntem convinşi, le cunoaşteţi foarte bine !
Am tăcut pentru că am tot sperat să fie doar coincidenţe, dar în acest moment suntem siguri că nu este aşa, că Universitatea este lovită în mod intenţionat, cu sprijinul dvs.
Încercăm să rezolvăm această problemă într-un mod civilizat. Vă cerem să dovediţi verticalitate şi caracter, nu dorim ca Universitatea să fie sprijinită de arbitri, ci doar arbitrată în mod corect. Lucru valabil pentru toate echipele din prima ligă, suntem convinşi că majoritatea suporterilor doresc un campionat jucat pe teren. Dacă nu puteţi (din motive mai mult sau mai puţin obiective) să daţi curs solicitării noastre vă rugăm să vă daţi demisia şi să lăsaţi pe altcineva să încerce.
Aşteptăm să faceţi cunoscută poziţia dvs cât mai curând, concisă şi la obiect pentru că ne-am săturat de poveşti. Intenţionăm să continuăm demersurile noastre pentru sprijinirea echipei Universitatea Craiova, luând în calcul chiar boicotarea centenarului FRF din luna mai.

BlueAngels
Gruppo Maxima
Legivnea.XIII.Gemina

Miron Cozma: “La Craiova am stat în genunchi pentru Oblemenco!”

Printre ele şi FC Universitatea Craiova, echipa pentru care, în 1995, circa 3.000 de mineri conduşi de Cozma, au îngenuncheat pe gazonul lui “Oblemenco” şi au format un “U” din lumânări aprinse.



Fostul conducător al Jiului Petroşani a spus că patronii echipelor din Liga I nu şi-au dobândit cinstit averile şi a lansat un atac la adresa preşedintelui LPF, Dumitru Dragomir şi a preşedintelui FRF, Mircea Sandu.



Despre Ştiinţa, Miron Cozma a vorbit la superlativ şi a trecut în revistă perioade în care “fraţii erau fraţi.”

“Am un respect deosebit faţă de spectatorii Ştiinţei. În 1995, la inaugurarea stadionului «Ion Oblemenco», pentru că era, practic, o comemorare a marelui fotbalist, ne-am deplasat aproximativ 3.000 de oameni la Craiova. Am luat toate lumânările de la Lainici până în Bănie. Jiul a jucat un meci demonstrativ, iar noi am intrat în teren, am mers către suporterii Craiovei şi am format un «U» din lumânări şi ne-am rugat alături de preotul pe care l-am adus cu noi”,

a precizat Miron Cozma.

Acesta a mai spus că pe stadion s-a creat o atmosferă formidabilă între cele două galerii:

“Când s-a terminat rugăciunea, ne-am ridicat şi am scandat «Ştiinţa Oblemenco!» Din respect, fanii Craiovei ne-au dat replica, strigând «Ştiinţa Jiul.» A fost ceva cu adevărat nemaipomenit”,

a mai spus Cozma.

Despre actuala echipă a Universităţii Cozma spune că “meritul aparţine conducătorilor.”

“Conducerea actuală are un mare merit pentru că a investit în puşti şi a reuşit să creeze o echipă care joacă frumos şi curat. La Craiova s-a făcut treabă într-un mod foarte inteligent. Echipa era acum pe locul III, dar mafia din fotbal lucrează. Am păţit-o chiar şi eu”,

a mărturisit fostul conducător al clubului Jiul Petroşani.



Vorbind despre viitorul fotbalului românesc, Cozma a afirmat că I-ar vedea la Ligă şi la FRF pe Gheorghe Popescu şi Gică Hagi.

Urmăriţi mai jos interviul integral, acordat exclusiv pentru editie.ro.

Povesti cu oi prin Severin!

Eram frumos la cabinet pe la ora 11 si ma pregateam sa ma bag peste un molar nevricos cand suna telefonu,...Mugurel!
Salut, mai omule e posibil ca sa traim noi o asa rusine?
Ce s-a intamplat frate?
Pai uite, ma duceam la munca si peste ce crezi ca dau in centrul orasului? Peste papamobilul, pardon stânamobilul oilor, frate, la noi in oras? si m-am luat de ei de autorizatie, de una de alta, dar cand termini munca strange si tu baietii si mergeti pe acolo sa-i intrebati de sanatate!
Mama, ma arde telefonu' pe mana, cum asa ceva, pai ce cred ei ca aici este islazu lor si vin cand vor ei? stai k va aratam noi k ati intrat in Oltenia!
Si sun pe toti pe care pot sa-i sun atunci si care stiu ca ar fi disponibili la ora aia, si ne adunam 2 masini si plecam la o plimbare pe centru. Si le cantam si le strigam, dar stai k nu suntem multumiti, vrem mai mult! Dam si noi telefoane pe unde putem, ma astia de unde aterizara aci? Pai de la buCUResti! Aha! Au autorizatie? Au pana la ora 17! Aha! Hai ma sa mai mergem o data si sa vedem si noi cum o duc cu sanatatea! Si ne dusaram 3 masini si iar le pusaram muzica frumoasa, de-a nostra, olteneasca si le cantaram si ne daduram si jos sa vedem daca au rotile umflate la cascarabeta! Si le spusaram frumos, mai baieti, ce venirati voi pe la noi? Ca nu aveam nevoie de vizita voastra si zau ca ni se pune asa o ceata pe ochi cand va vedem, n-ar fi mai bine sa va vedeti voi de treaba voastra si sa plecati frumos de la noi din oras, ca na, vine noaptea si nu am vrea sa va rataciti pe la noi si sa vi se intample ceva rau pe drum, doamne fereste si pazeste! Asta fu pe la ora 15, 15:30! Venira si baietii aia cu chipiele pe cap si cu o culoare nedefinita la uniforme si zisara ca de ce strigam noi cu ue steaua! ue steaua! si altele ca nu e frumos si ca s-ar putea sa ne ia ei niste probe de scris! in fine cert este ca baietilor astia cu blana le spusara tot astia in uniforme nedefinite ca ar fi mai bine sa se care ca ei nu raspund pentru ce se mai intampla si e mai bine sa se lase pagubasi! Si uite asa mai fratilor plecara oile cu coada intre picioare din Severin, cum or sa plece si maine din Craiova!
FORZA ucv

Alb Albaştrii, nr.5

Prezentare Legivnea.XIII.Gemina

… începurăm bine

Începu campionatul. Trist. Spectacolul fotbalistic stricat de o comisie bucureşteană. Stătură oltenii trei luni fără Craiova. Eram toţi pregătiţi să umplem tribunele micului stadion din Parcul Romanescu. E ora 18, pornesc televizorul şi mă uit la scaunele goale. Totuşi, pe fiecare scaun şi chiar pe scări, printre rânduri văd mii de suflete de olteni şi am convingerea că şi băieţii simt asta. Nu vor fi singuri niciodată.

Pătrunde primul unsprezece al Craiovei: Mircea Bornescu - Ovidiu Dănănae, Valerică Găman, Josh Mitchell, Joshua Rose - Dorel Stoica, Andrei Prepeliţă, Cosmin Gângioveanu, Julius Wobay - Michael Baird şi Florin Costea. Pe banca de rezerve se află: Silviu Lung jr, Radu Barbu, Sorin Buşu, Ştefan Bărboianu, Dragoş Firţulescu, Dan Gogoşoiu şi Mihai Dina.

Meciul începe pe o firavă dominare a ieşenilor, cu un şut slab al lui Bâlbă pe lângă poarta lui Bornescu în minutul 2 şi o preluare cu mâna a lui Miclea în careul de 16 metri oltean, după o bâlbâială a lui Dănănae (min.6). Peste alte 10 minute se desfăşoară singura fază notabilă a moldovenilor în prima repriză. Centrare a lui Cr. Bratu de pe partea dreaptă, Miclea prelungeşte cu capul în 16 metri şi Milea cade în careu în urma unui contact fizic mai bărbătesc cu Valerică Găman. Pun mâna la inimă şi ascult. Doamne ce greu trec secundele. Nu se aude nici-un fluier. Scăpăm.

Cam asta fu tot ce făcu Poli Iaşi în prima repriză. În minutul 21, Dorel îl lansează cu o minge lungă pe partea dreaptă pe Wobay, care combină scurt cu Dănănae; mingea revine la leonez care centrează în careul de 16 metri şi Baird deviază cu capul în braţele portarului Brăneţ.

Se porniră oltenii. Wobay driblează pe primul, driblează doi, driblează trei, driblează tot ce-i iese în cale şi în minutul 31 nu poate fi oprit decît prin fault de Bersnjak, care primeşte cartonaş galben. Urmează lovitură liberă de la vreo 25 metri executată în zid de către căpitanul Dorel Stoica. Apoi, în minutul 34, un şut puternic din afara careului al australianului Michael Baird, care trece puţin pe lîngă bara din dreapta porţii lui Brăneţ. Degajare din colţul careului de 6 metri, recuperăm şi urcăm din nou pe ei. Centrare a lui Gângioveanu de pe partea stângă şi reluare de fineţe a lui Florin Costea spre vinclul porţii. Din păcate mingea este respinsă în corner de parada portarului ieşean.

Minutul 40, schimbăm partea. Combinaţie Wobay – Dănănae, centrare în careu, şut Baird din 12 – 13 metri, Brăneţ respinge în faţă şi inexplicabil Costea şutează din 6 metri peste poartă. Se termină prima repriză după o totală dominare a oltenilor. Doar golul lipseşte. Cum aş caracteriza echipa Craiovei după primele 45 minute: siguranţă (Bornescu, Mitchell, Găman), avânt (Dănănae, Rose), coordonare (Stoica, Prepeliţă), luptă (Baird), fineţe (Wobay, Gângioveanu, Costea).

Repriza a doua începe cu o firavă acţiune ieşeană. Miclea preia pe partea stângă, pătrunde în 16 metri, îl driblează pe Dănănae şi pasează o minge care se scurge prin faţa porţii în aut de poartă. Luăm mingea şi pornim din nou. Acelaşi Wobay, dribling şi sut de la 25 metri, milimetric pe lângă poarta lui Brăneţ. Nu trece un minut şi Prepeliţă centrează de pe partea stângă în careul de 16 metri. Mingea ajunge la Wobay care preia pe piept şi face “o nu ştiu cum să o numesc” (băiatul ăsta e brazilian), uitând fundaşul ieşean în urma sa. Pasă la Costea. Preluare a acestuia. O secundă. Două. Trei. De ce nu şutează. În sfârşit se hotărăşte. Şut. Dar prea târziu. Mingea loveşte într-unul din cei trei fundaşi care se aruncaseră la sacrificiu în calea mingii pe care scria “GOL”.

Nu-i nimic. O luăm de la capăt. Joc colectiv al Craiovei, mingea ajunge la Rose, pătrundere în careu, pasă la Baird, care din drob fără preluare şutează violent la întretăierea barelor porţii lui Brăneţ. Nu se poate. E chiar ghinion. Nici nu mai ştiu a câta ratare este. Tremur tot şi trebuie să îi suport şi pe cei doi comentatori ai meciului, care nu ştiu cum ajung la concluzia că este “un joc al clasei medii a campionatului”. Sincer şi fără răutate mă întreb la ce se uită cei doi. E clar, la turul Franţei.

În minutul 58 al partidei Baird pasează pe culoar către Wobay, care deşi este surprins în poziţie de ofsaid şutează mingea în bara din stânga porţii. Astfel încasăm singurul cartonaş galben. Peste alte două minute se efectuează prima schimbare. Iese Costea, la care a fost vizibilă lipsa pregătirii de vară şi intră Mihai Dina.

Se face minutul 62. Sătul de pase către vârfurile echipei, Prepeliţă ia o minge pe cont propriu şi pătrunde de unul singur din linia a doua. Trece în viteză de doi fundaşi ieşeni pe un culoar văzut numai de el şi rămâne singur cu portarul. Şut plasat în stânga portarului şi GOOOOOOOOOOOL.

În sfârşit 1 – 0. Deşi scorul ne este favorabil, coordonatele meciului nu se schimbă. Iaşiul se apără. Craiova construieşte. Nu pot decat să mă bucur. Deşi tineri, conduşi de pe bancă de Nicolo Napoli, jucătorii Ştiinţei ştiu să gestioneze jocul tot în favoarea lor.

Vine şi minutul 65 cu un alt ghinion. Contact fizic între Prepeliţă şi Bâlbă şi în urma unei lovituri în zona cervicală, jucătorul nostru este scos pe targă de pe teren şi transportat de urgenţă la spital. Să sperăm că nu este foarte grav. În locul său pătrunde pe teren Ştefan Bărboianu; o altă inspiraţie a antrenorului nostru.

În minutul 71, pe fondul dominării oltene, se petrece şi singura ocazie de gol a echipei moldave. Lovitură liberă de la 25 metri, şut al lui Sburlea prin zidul făcut de băieţii noştri şi Bornescu respinge în faţă cu piciorul. Nu pot să nu remarc ceva. Mă uit la portarul nostru. Poartă un echipament negru şi pe piept, în stânga, lângă inimă, are stema Craiovei. Doamne, câtă istorie poartă leul alb de pe pieptul lui Bornescu!

Dar să revenim pe gazon. În minutul 84 are loc şi ultima schimbare. Julius Wobay este înlocuit de noul Luţu al Craiovei – Dragoş Firţulescu. Imediat după efectuarea schimbării, Dorel Stoica mai execută o lovitură liberă de la vreo 20 metri tot în zidul ieşean. Asta e. Azi nu prea i-au ieşit astfel de execuţii.

Dar vine şi minutul 87. Gângioveanu aruncă de la marginea terenului până în careul de 16 metri, mingea ajunge la Firţulescu care şutează în unul din fundaşii ieşeni şi deviază la Ştefan Bărboianu. Şut din 10 metri, fără preluare şi în dreapta portarului. Mingea se opreşte în plasa porţii lui Brăneţ. 2 – 0 şi meciul se încheie cu un scor prea mic pentru cum a evoluat jocul pe teren.

După meci vin şi ştirile sportive care îmi aduc o altă bucurie. Cei 20.000 de suporteri olteni au fost înlocuiţi în tribune de marele suflet al Olteniei, Gică Craioveanu, care a venit în mod special la debutul Craiovei în actualul sezon. Apoi îl văd şi pe patronul Adrian Mititelu pe holurile spitalului din Craiova, trist şi îngândurat, aşteptând concluziile doctorilor în ce priveşte lovitura primită de Andrei Prepeliţă. De mult aşteptam asta. În sfârşit, Universitatea Craiova este din nou o mare familie: jucători, antrenori, patron, suporteri, brigăzi şi tot ce mişcă în Oltenia.

Suntem olteni şi suntem cu adevărat “cei mai buni dintre români”.

Alin B.