miercuri, 24 august 2011

Pentru cei care se mai îndoiau - Loteria (Şmecheria) Nationala


LOTO - TZEAPA NATIONALA
A fost suficient ca directoarea agentiei nationale sa pronunte numele "Editec"
(compania care produce suflanta, bilele si softul aferent) ca telespectatorii sa
 intre in rolul de detectiv. 
Si s-au descoperit lucruri extrem de interesante! 



Pe site-ul Editec puteti afla ca in interiorul fiecarei bile din cele 49 exista o tablita
de indentificare cu un cod format din 22 cifre, asa numitul ARS, cod ce estecitit
de suflanta si apare automat in calculator! Deasemenea, toate cele 49 de bile trebuie
 sa apartina aceluiasi set se bile. In caz ca, una sau mai multe bi
le apartin unui alt set de bile, acestea nu sunt recunoscute de suflanta!


Alt element foarte important! Fiecare bila inainte de a fi introdusa in suflanta trebuie sa fie
verificata cu sistemul producatorului. Acesta are 3 inele prin care trebuie sa treaca fiecare
bila. Primul inel citeste bila sa fie din acelasi set cu celelalte, inelul al doilea verifica dimensiunile
 si al treilea greutatea! Acuma. Ce a pezentat Loteria Romana? Mai multe televiziuni au aratat
cum se cantaresc bilele. Cu un cantar, obijnuit, de bijutier!!! Si atunci se nasc mai multe intrebari.
De ce asa si nu cu aparatul producatorului, care evident, le-a fost livrat impreuna cu suflanta?
De ce nu a fost prezentat si acest sistem? De ce nu s-a mentionat ca suflanta poate identifica
orice bila? Are Loteria Romana ceva de ascuns? 


Pai are! Iata cat de bine este pus la punct sistemul. Imaginea alaturata ne prezinta ce apare pe calculator
 in momentul cand bila trece prin primul inel al sistemului de verificare! De la anul de fabricatie pana
la culoare si setul de bile din care face parte! Atentie! Daca bila nu face parte din acelasi set cu
celelalte nu poate trece de primul inel! OK. Loteria Romana a aratat ca are doua seturi de bile.
Deci daca sa spunem in suflanata sunt introduse 6 bile din setul 1 si 43 din setul 2, cele
43 de bile din setul 2 nu au nici o sansa sa iasa, pt ca nu sunt recunoscute de suflanta! 
Si ca si cum toate astea nu erau suficiente, bomboana pe coliva o pune chiar producatorul sistemului.
In cartea tehnica a masinariei, producatorul precizeaza ca softul poate controla jocul!
 Cu alte cuvinte masinaria asta poate juca corect sau nu, in functie de cum decide Loteria Nationala!
Asta poate ca explica mai bine de ce poturile mari din istoria loteriei s-au castigat doar in momente
de sarbatoare (alegeri, Paste, Craciun sau Revelion)!

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
CATEDRA DE CONTABILIATE, AUDIT SI CONTROL

duminică, 3 aprilie 2011

De ce suntem aici?

1. Pentru că ne urâm între noi. – Ardeleni vs. bucureşteni, olteni vs. moldoveni, posesori de „Logan” vs. posesori de „BMW” de la nemţi, admiratori ai lui Mircea Badea vs. critici ai lui Mircea Badea, dinamovişti vs. stelişti, corporatişti vs. antreprenori, cumpărători vs. dezvoltatori imobiliari, etc, etc….
2. Pentru că suntem “Gică Contra” din naştere. – Orice iniţiativă în mintea noastră este sortită eşecului. “Cum, afacere în agricultură? Nu ai nicio şansă. Să vinzi cartofi la piaţă, nuuuu! Să deschizi un chioşc, nuuu, te mănâncă mafia locală, îţi sparg ăştia magazinul, vine banca şi îţi ia casa, etc, etc…”. Nici nu vedem că alţii reuşesc în jurul nostru … “Eh, ăştia au pile…”
3. Pentru că indiferent cât de scurt este drumul de parcurs, sau cât de aglomerat este traficul, noi ne urcăm în maşină.( “ca să ajung mai repede…”)
4. Pentru că nu ne bucurăm de viaţă. Suntem mici roboţei doborâţi de grija zilei de mâine .
5. Pentru că vecinii mai vechi din bloc se consideră proprietari ai locurilor de parcare publice din faţa blocului.
6. Pentru că ridicăm 100 de biserici şi 2 şcoli.
7. Pentru că ne înfofolim copiii cu 2 tricouri şi 3 pulovere chiar dacă sunt 20 de grade afară.
8. Pentru că suntem săraci din cauza prostiei şi nu ne dăm seama.
9. Pentru că suntem egoişti: investim tot ce avem în propriile locuinţe, însă nu vrem să dăm niciun ban pentru reparaţia blocului în care trăim, pentru parcuri, pentru curăţenie publică, pentru multe altele care aparţin şi altora….
10. Pentru că l-am ales de trei ori pe Iliescu şi de două ori pe Băsescu.
11. Pentru că deşi avem o mulţime de femei frumoase, suntem o naţie de “frustraţi”.
12. Pentru că am lăsat să apară Guţă, Salam, Minune …
13. Pentru cozile de la loto de Crăciun şi înainte de alegeri.
14. Pentru că nu suntem capabili să ne adaptăm la noile tehnologii. Părinţii şi copiii lor nu prea mai discută, pentru că părinţii nu sunt capabili să pornească un mp3 player sau să intre pe yahoo.
15. Pentru că la nuntă invităm toţi cunoscuţii şi necunoscuţii la nunţile cărora am mers şi noi la rândul nostru.
16. Pentru că McDonald’s este un succes în România .
17. Pentru că românii care mai fac ocazional un sport sunt atât de rari încât întorci capul după ei prin parcuri.
18. Pentru că burta la bărbaţi este “sexy”.
19. Pentru că pădurile noastre (câte mai sunt), după weekend-uri arată ca o groapă menajeră.
20. Pentru că nu facem nimic dacă nu suntem plătiţi.
21. Pentru că nu înţelegem termenul “solidaritate socială” – mulţi dintre noi consideră că banii pe care îi dau la fondul de pensii sunt un fel de “depozit bancar” pentru bătrâneţe. Nicidecum că acesta este ajutorul nostru pentru bătrânii şi bolnavii care nu mai pot munci.
22. Pentru că facem rate la bancă pentru plasmă şi maşină de spălat vase fără să ne pese de comisioane şi dobânzi, apoi dăm vina pe bănci că ne jefuiesc.
23. Pentru OTV .
24. Pentru că suntem invidioşi. Pe colegul care a fost promovat, pe vecinul care şi-a pus termopan, pe fratele care şi-a făcut vilă şi pe colega care arată mai bine. Nu ne întrebăm ce au făcut ei ca să ajungă acolo (muncă, sport, învăţătură, efort etc). Nuu, e mai simplu să găsim explicaţii de genul “şi-o trage cu şeful,fură, are noroc…”
25. Pentru că mai ţinem milieul şi peştele de pe televizor.
26. Pentru că deşi turcii ne-au cotropit sute de ani, noi la şcoală învăţăm despre cele câteva victorii pe care le-am avut împotriva lor. De parcă “Istoria” trebuie să fie motiv de mândrie, nu ştiinţă de studiu.
27. Pentru că din şcoală ieşi aşa cum ai intrat.
28. Pentru că aruncăm mizeria din maşină pe geam.
29. Pentru că mergem la Mall fără să intenţionăm să cumpărăm ceva.
30. Pentru că donatorii de sânge sunt muritorii de foame care au nevoie de bonuri de masă.
Pentru că…

joi, 27 ianuarie 2011

Poşta Română - ce chin!




Trebuie să primesc un colet din Taiwan, colet care a făcut de la Taipei şi până la Bucureşti de sâmbătă dimineaţa ora 00:43 până duminică seara ora 20:38.
Ei, măi oameni buni şi acum începe povestea de groază cu serviciul nostru de poştă de 2 lei. Luni la ora 13:50 a intrat "în prelucrare" la p.r., .... acum este joi şi încă nu am primit avizul de ridicare al coletului ......Un serviciu de căcat într-o ţară condusă de oameni de căcat!



PS: în timp ce îmi scriam frustrarea pe blog statusul coletului meu s-a schimbat, se pare că a ajuns la Severin, în sfârşit .....dar abia mâine îmi trimit avizul şi numai marţi o să pot să îl ridic pentru că vămuirea coletelor la noi în oraş se face doar marţi şi joi între orele 10:30 şi 11:30.

Deci, drumul unui colet este mai lung de la Bucureşti până la Severin decât de la Taipei la Bucureşti !!!!
Mamă! Ce ţară mare avem!


PS2: Deşi se terminase programul vameşului la poştă, nu puteam să stau până marţi cu coletul la poştă pentru că era ceva foaarte important, aşa că m-am hotărât să încerc. După ce m-am rugat juma' de oră de domnu' vameş să îmi vămuiască şi mie coletul (pe care de altfel l-am recuperat foarte repede de la poştă, doamna de acolo a fost o drăguţă) am reuşt să-l înduplec cu chiu cu vai, dar numai după ce i-am promis că îi plătesc pe loc toate taxele (1511 lei).

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

ARMAGHEDON!? - Moartea animalelor cuprinde tot mai multe ţări


Ploaia de păsări moarte din statul american Arkansas, din noaptea de anul nou, continuă să suscite interesul oamenilor. Mai mult chiar, incidentul a dat startul unor teorii care mai de care mai bizare despre ce ar fi putut provoca moartea păsărilor. Deşi ornitologii au demonstrat că păsările au murit din cauza spaimei provocate de focurile de artificii, nu puţini sunt cei care cred că tărie că păsările au murit din alt motiv.


Temerile oamenilor sunt amplificate şi de alte incidente similare petrecute în ultimele zile pe întregul glob. În SUA, dar în statul Louisinana de data aceasta, sute de zburătoare s-au prăbuşit în mod misterios din cer, arată AFP.

Şi în Suedia a avut loc un incident asemănător. Între 50 şi 100 de păsări au murit în mod misterios în noaptea de marţi spre miercuri, fiind găsite pe o şosea de la intrarea într-un orăşel din sud-vestul ţării. Fotografiile martorilor publicate de presa suedeză prezintă păsări răspândite pe stradă pe câteva zeci de metri, care par să fi căzut din cer.

Totul a început în dimineaţa în noaptea de anul nou, în jurul orei 23.30, când peste 5.000 de păsări moarte au căzut, pur şi simplu, din cer. Iniţial, se credea că moartea păsărilor ar fi fost provocată de un fulger sau de ploaie cu piatră.

Ulterior, ornitologii au descoperit că zburătoarele au murit din cauza spaimei provocate de focurile de artificii. Mierlele, speriate de focurile de artificii şi de cele de tun, s-au lovit de case sau de copaci.

Tot în SUA, au fost descoperiţi 100.000 de peşti morţi pe o rază de peste 30 de kilometri, de-a lungul râului Arkansas. Autorităţile americane cred că o boală a ucis peştii şi notează faptul că, deşi moartea peştilor drum de apă dulce nu este neobişnuită, numărul deceselor este prea mare.

------------------------------------------------------------------------------------------------


În cursul ultimei săptămâni, incidente asemănătoare cu animale decedate în masă au avut loc peste tot pe glob. Totul a început cu cadavre de păsări descoperite în Arkansas, SUA, de Anul Nou, apoi în Lousiana, în Kentucky și în Suedia. Simultan, s-au descoperit două milioane de pești morţi în Maryland, SUA, după aceea în Brazilia, Noua Zeelandă şi din nou Arkansas. Totodată, pe coasta Marii Britanii au fost găsiţi recent 40.000 de crabi neînsufleţiţi.

Păsări moarte cad din cer în Suedia, iar milioane de cadavre de peşti sunt raportate în SUA, Brazilia și Noua Zeelandă
Evenimente nu par a fi legate, însă originea lor nu are deocamdată explicaţii. Deocamdată oficialii afirmă că petardele şi artificiile sunt de vină pentru moartea în masă a păsărilor şi vremea rea pentru cea a peştilor şi a crabilor. Gea Press sugerează că pata albastră din jurul gâtului zburătoarelor poate indica otrăvire, iar autorităţile locale şi organizaşia WWF au luat câteva exemplare moarte pentru analize.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Meditatia

O minte meditativa este Tacuta.


Dar aceasta nu este Tacerea pe care o poate concepe Gandul, nu este tacerea unei seri linistite, nu este tacerea care apare cand gandul - cu toate imaginile, cuvintele si perceptiile sale - a incetat complet. Aceasta Minte meditativa este mintea religioasa - religia care nu este atinsa de biserica, de temple sau de imnuri. Mintea religioasa este expresia Iubirii.

Aceasta este Iubirea care nu cunoaste nici un fel de separatie. Pentru ea, departele este aproape. Nu este vorba de unul sau de multi, ci mai curand de acea stare de iubire in care orice separare inceteaza. Este ca si frumusetea - nu tine de masura cuvintelor. Mintea meditativa actioneaza numai din aceasta tacere.

Meditatia este o Viata, una dintre cele mai mari arte - poate cea mai mare si nu o poti invata de la nimeni. Aceasta este frumusetea ei. Nu are nici o tehnica si de aceea nici o autoritate. Cand inveti despre tine insuti, observa-te, cum mergi, cum mananci, ce vorbesti; observa barfa, ura, gelozia - daca esti constient de toate astea in tine insuti, fara alegere, asta face parte din meditatie. Astfel, meditatia poate sa aiba loc chiar asezat fiind intr-un autobuz sau umbland prin padurile pline de lumina si de iubire, ascultand cantecul pasarilor sau privind chipul sotiei ori al copilului tau.

Meditatia inseamna a descoperi daca creierul, cu toate activitatile lui, cu toate experientele lui, poate sa fie absolut Linistit. Nu in mod fortat, pentru ca in momentul cand fortezi este dualitate. Entitatea care spune "as vrea sa am experiente minunate, de aceea trebuie sa-mi fortez creierul sa fie linistit" nu va face niciodata acest lucru. Dar daca incepi sa cercetezi, sa observi, sa asculti toate miscarile Gandului, conditionarile lui, ceea ce urmareste, fricile, placerile lui, daca observi cum opereaza creierul, atunci ai sa vezi cum devine extraordinar de linistit; aceasta Liniste nu este somn ci creierul este teribil de activ si de aceea linistit. Un dinam mare care lucreaza perfect, nu scoate nici un sunet; numai cand exista frictiune exista zgomot.

Meditatia e o munca grea.
Ea cere cea mai inalta forma de disciplina - nu conformism, nu imitare, nu ascultare, nu supunere - ci o disciplina care vine prin continua luciditate, nu numai asupra lucrurilor din afara care te privesc dar si a celor din launtru. Astfel meditatia nu este o activitate de izolare ci este actiune in Viata de fiecare zi, ceea ce cere cooperare, sensibilitate si inteligenta. daca nu pui temelia unei vieti corecte, meditatia devine evadare si de aceea nu are absolut nici o valoare. O Viata corecta nu inseamna sa urmezi morala sociala ci sa fi liber de invidie, de lacomie, de cautarea puterii - care toate nasc dusmanie. Eliberarea de toate acestea nu vine prin actiunea vointei ci prin a fi Constient de ele prin intermediul Cunoasterii de Sine. Daca nu cunosti activitatile eului meditatia devine o excitare a simturilor si de aceea e de foarte mica insemnatate.

Meditatia este unul dintre cele mai extraordinare lucruri si daca nu sti ce este, esti ca omul orb intr-o lume de culoare stralucitoare, de umbre si de lumini miscatoare.

Meditatia nu este o afacere intelectuala dar cand inima intra in Minte, mintea are cu totul alta calitate; ea este atunci realmente nemarginita, nu numai in capacitatea de a gandi, de a actiona eficient ci si in sensul de a trai intr-un spatiu in care esti parte din Tot.

Meditatia este miscarea iubirii.
Ea nu este iubirea unuia sau a mai multora. Este ca apa pe care o poate bea oricine din orice vas, fie de aur, fie de pamant; este inepuizabila. Si se intampla un lucru special pe care nici un drog sau autohipnoza nu-l poate produce; ca si cum mintea ar intra in ea insasi, incepand de la suprafata si patrunzand din ce in ce mai adanc, pana ce adancul si inaltul si-au pierdut sensul si orice forma de masurare inceteaza. In aceasta stare este o pace completa - nu e multumirea care vine in urma unei rasplate - ci o pace in care e ordine, frumusete, intensitate.
Ea poate fi distrusa asa cum poti distruge o floare si totusi, tocmai din cauza acestei vulnerabilitati este indestructibila. Aceasta meditatie nu poate fi invatata de la altcineva. Trebuie sa incepi prin a nu sti nimic despre ea si sa te misti din inocenta in inocenta.

Pamantul in care poate incepe sa existe Mintea meditativa este pamantul Vietii de fiecare zi, lupta, durerea si bucuria trecatoare. Acolo trebuie sa inceapa si sa aduca ordine si de acolo sa se miste mai departe fara oprire. Daca insa esti preocupat numai sa faci ordine, aceasta ordine va naste propria ei limitare iar mintea va fi prizoniera ei. In toata aceasta miscare trebuie sa incepi, intr-un fel, de la celalalt capat, de pe celalalt mal si sa nu fi tot timpul preocupat de malul asta sau de cum ai sa treci raul. Trebuie sa te arunci in apa fara sa sti sa inoti. Iar frumusetea meditatiei este ca nu stii niciodata unde te afli, incotro te duci si care este capatul.

Meditatia nu este ceva diferit de viata zilnica; nu va bagati intr-un colt unde sa meditati timp de zece minute ca apoi sa iesiti afara de acolo si sa fiti macelar - atat metaforic cat si in Realitate.

Observand toate acestea, dandu-ti seama de participarea ta la ele, asta face parte din meditatie. Si meditand astfel veti descoperi o extraordinara frumusete; veti actiona Corect in fiecare moment; si daca nu actionati corect la un moment dat, nu are nici o importanta, ai sa prinzi momentul alta data - n-ai sa-ti pierzi vremea regretand. Meditatia face parte din viata, nu este ceva diferit de ea.
Daca hotarasti sa meditezi, aceea nu va fi meditatie.
Daca hotarasti sa fi bun, bunatatea nu va inflori niciodata.
Daca cultivi umilinta, ea inceteaza sa existe.

Meditatia este briza care intra atunci cand lasi fereastra deschisa; dar daca o ti deschisa in mod deliberat, invatand-o intentionat sa intre, ea nu va apare niciodata.
Meditatia nu e un mijloc pentru a ajunge la un anumit scop.
Ea este amandoua, Mijlocul si Scopul.
Ce lucru extraordinar este meditatia!

Daca exista vreo obligatie, vreun efort de a face gandul sa se conformeze, sa imite, ea devine o povara istovitoare.

Tacerea dorita inceteaza a fi iluminatoare; daca ea este urmarirea unor viziuni si experiente, duce la iluzii si auto-hipnoza. Meditatia are semnificatie numai in inflorirea gandului si astfel in incetarea lui.
Gandul poate inflori numai in libertate iar nu in tipare de Cunoastere mereu largite. Cunoasterea poate sa dea noi experiente de mai mare senzatie dar o Minte care cauta experiente de orice fel este imatura. Maturitatea este eliberarea de orice experienta, ea nu se mai afla sub influenta lui "a fi" sau "a nu fi".

Maturitatea in meditatie inseamna eliberarea Mintii de Cunoastere caci aceasta formeaza si controleaza orice experienta. O minte care este o Lumina pentru ea insasi nu are nevoie de nici un fel de experienta. Imaturitatea este nesatul dupa o experienta mai mare si mai larga. Meditatia este hoinareala prin lumea Cunoasterii si fiind libera de aceasta, intri in Necunoscut.

Jiddu Krishnamurti

vineri, 24 decembrie 2010

Fluorul: Cum a inceput?

Preluare http://silentiumlink.blogspot.com/



De ani de zile ni se spune ca fluorul este bun pentru sanatatea noastra, mai precis, pentru sanatatea dintilor.
Fluorul intareste smaltul dintilor ceea ce, spun specialistii, inseamna mai putine carii.
De aici si pana la masura de a fluoriza apa de baut pentru a asigura tuturor (mai ales copiilor) doza de fluor necesara pentru protectia danturii era un pas destul de mic. Pas care, in unele tari, a fost facut cu mult timp in urma.
Cu consecinte grave, sustin cativa experti si, mai ales, cu intentii odioase, sustin adeptii teoriilor conspiratiei.

Fluorizarea apei, desi foarte controversata, se practica în diverse tari ca Elvetia, USA etc. Majoritatea tarilor insa au renuntat si chiar au interzis-o.

Fluorizarea apei potabile a inceput in anii '40 in SUA si Canada.
Masura a fost implementata in urma unei campanii agresive care urmarea sa convinga populatia de beneficiile adaugarii substantei in apa.
Fluorul a devenit deodata elementul-minune care ne putea scapa de carii.
Inclus in pastele de dinti, in apele de gura si in cele din urma, in apa pe care o bea toata lumea, de la bebelusi pana la varstnici, fluorul ar fi urmat sa imbunatateasca sanatatea dentara a tuturor acestor norocosi beneficiari.
Aici incepe, ticaloasa conspiratie careia ii suntem inca victime. Pentru ca despre efectele nocive ale "elementului F" asupra sanatatii, despre sursele din care provenea fluorura de sodiu folosita, si despre necesitatile stringente care au stat la baza deciziei nu s-a spus nimic. Ani mai tarziu, au inceput sa se auda glasuri - din lumea stiintifica - afirmand ca fluorizarea apei nu numai ca nu ar imbunatati in vreun fel sanatatea cuiva, dar contribuie la cresterea riscului unor afectiuni grave.

Desigur ca fluorul a nascut o serie de controverse care inca nu si-au gasit raspunsul: exista studii care arata ca fluorul intareste, intr-adevar, smaltul dintilor si reduce riscul aparitiei cariilor la copii (totusi nu sunt specificate si sursele de finantare care au facut posibile aceste cercetari), dupa cum exista si studii care au demonstrat ca afecteaza negativ sanatatea dintilor, care nu e legata doar de smalt, in plus, are efecte nocive asupra sistemului osos.

Artizanul marii conspiratii a fluorului este considerat a fi Gerald J. Cox, un om de stiinta care a derulat o campanie de informare pentru a convinge publicul de beneficiile utilizarii fluorului in lupta impotriva cariilor.
Ceea ce nu stia lumea era ca dl. Cox era platit de o companie metalurgica, specializata in producerea aluminiului, companie care, ca si altele din acelasi domeniu, se confrunta in anii '30 cu o mare problema: cum sa scape de marile cantitati de reziduuri rezultate din procesul de fabricare a aluminiului?
Unul dintre aceste deseuri era fluorura de sodiu.
O parte din aceste deseuri puteau fi folosite pentru fabricarea unor rodenticide si insecticide sau pe intelesul tuturor: otravuri pentru gandaci si pentru sobolani, dar inca ramanea in stoc o cantitate mare de fluorura de care fabricantii trebuiau cumva sa scape.

Teoria conspirationista afirma ca de fapt, fluorizarea pe scara larga a apei potabile a fost o marsava uneltire orchestrata de mari intreprinderi metalurgice nord-americane, un proiect abominabil finantat de cei care pot obtine totul cu bani.
Acestia au gasit o valoare de intrebuintare deseurilor de fluorura de sodiu, fara a avea nici un scrupul cu privire la sanatatea celor pe care ii otraveau astfel.
Si asa se face ca firma ALCOA, cea mai mare dintre companiile producatoare de aluminiu, ar fi finantat cercetarile asupra apei fluorizate si a efectului asupra danturii copiilor, apoi campania pentru promovarea fluorizarii apei potabile.
Trebuie spus ca, la ora actuala, fluorura de sodiu mai este folosita doar in mica masura pentru fluorizarea apei, fiind inlocuita, intre timp, de alti compusi care contin fluor. In schimb, este inca prezenta in pastele de dinti si apa de gura.

Iata insa ce spun cercetatori din intreaga lume, printre care si laureati ai premiului Nobel, care au studiat efectele fluorului pe termen lung:
Fluorul nu este un nutrient esential, nu exista nici o afectiune umana datorata carentei de fluor in organism: cu alte cuvinte putem avea dinti foarte sanatosi fara fluor.
Fluorul nu reduce numarul cariilor dentare.
Primele studii care implicau efectele Fluorului asupra danturii s-au facut in imprejurari cel putin suspecte, incepand cu anul 1945, in Statele Unite.
Dupa 1950 mai multe studii independente au descoperit ca fluorul nu contribuie aproape deloc la prevenirea carierii dintilor, un fapt care a fost recunoscut chiar si de comunitatea stomatologilor!
Din contra, o expunere prelungita sau care depaseste dozele poate cauza fluorizarea dintilor, manifestata prin aparitia unor pete galbene pe dantura.

Rolul fluorizarii in prevenirea cariilor este pus sub semnul indoielii: cel mai amplu studiu realizat cuprinde 40,000 copii din 84 de comunitati diferite din USA - o parte au fost supusi fluorizarii, o parte nu.
Rezultatele nu au demonstrat diferente notabile in ceea ce priveste sanatatea danturii.
In comunitatile in care a fost stopat procesul de fluorizare a apei potabile, gradul de sanatate a danturii popuatiei nu a suferit o inrautatire, ci din contra!

Aparent, cariile sunt determinate genetic, dar de fapt, ele tin de nivelul educational si economic al parintilor.
Nu s-a gasit nici o legatura intre nivelul de fluor din apa si cariile dentare.

Fluorul este cancerigen...
Un studiu facut in USA de National Institut of Cancer a relevat o crestere semnificativa a numarului de tineri afectati de cancer osos in zonele fluorizate - fata de cele in care apa nu a fost tratata.
In plus, ingerarea lui creste riscul imbolnavirii de toate tipurile de cancer cu 5%.

Programele de fluorizare a apei potabile au fost prost gestionate si implementate.
O data fluorizata apa, nu exista nici un control al cantitatii ingerate zilnic de fiecare individ din 2 motive: nu exista o cantitate minima de apa bauta zilnic si fluorul poate proveni si din alte surse decat apa (alimente), ajungand probabil la o supradozare.
Fluorul este o otrava cumulativa... In medie, 50% din cantitatea ingerata zilnic se elimina prin rinichi. Restul se acumuleaza in tesuturi, oase si glanda pineala (epifiza).

In cazul persoanelor cu afectiuni renale, procentajul excretat este mai mic!
Fluorul este foarte activ, chiar si in cantitati infime - inhiband numeroase enzime si este mutagen - determina mutatii genetice la nivel ADN. Testata pe sobolani timp de un an, apa fluorizata a determinat modificari morfologice a nivelul rinichilor si creierului, acumulari mari de aluminiu in creier si simptome asociate bolii Alzheimer.

Alte studii independente si cercetatori cu reputatie, au demonstrat legatura intre ingerarea zilnica a Fluorurii de Sodiu si urmatoarele probleme de sanatate:
-Disfunctii ale Tiroidei - care afecteaza intregul sistem endocrin conducand la diverse dereglari, inclusiv obezitate.
-Disfunctii Neurologice - IQ micsorat, incapacitatea de concentrare asupra sarcinilor, letargie si oboseala psihica.
-Blocarea secretiei de melatonina, fapt care scade imunitatea impotriva bolilor, accelereaza imbatranirea, produce dereglari ale somnului.
-Calcifierea glandei pineale, ce controleaza instalarea pubertatii.


Ingerarea fluorului determina cresterea numarului fracturilor.
Consumul de apa excesiv fluorurata dubleaza numarul fracturilor la sold, atat pentru barbati cat si pentru femeile in varsta.
De asemenea, si un nivel foarte scazut de fluor in apa 0.1ppm, duce la cresterea fracturilor la sold.

Fluorul in exces provoaca infertilitate.
Cercetarile au relevat ca infertilitatea la femei creste odata cu cresterea procentului de fluor din apa.
Cercetatorii Asociatiei Americane pentru Hrana si Medicamente (FDA) au semnalat o stransa legatura intre scaderea fertilitatii la femeile cu varsta cuprinsa intre 10 si 49 de ani, si cresterea nivelului de fluor.
De asemenea au semnalat si faptul ca acest lucru este valabil pentru toate speciile de animale.

Fluorul creste riscul aparitiei Fluorozei...
Aceasta boala afecteaza 1 din 5 copii.
Supradozarea fluorului, ca urmare a ingestiei de fluoruri continute in apa de baut, determina aparitia fluorozei dentare, o afectiune caracterizata prin fragilizarea dintilor si aparitia de pete opace sau maronii pe suprafata lor.

Riscul e si mai mare in conditiile in care consumului de apa fluorizata i se adauga alte surse de fluor: suplimente cu fluor (prescrise adesea copiilor inca din pruncie), pasta de dinti, apa de gura, diverse alimente, lapte praf, sucuri, apa plata imbuteliata.
In regiunile unde apa potabila este fluorizata, cantitatea admisa este de 200 de ori mai mare decat cea care se gaseste in mod normal in laptele matern!!

Fluorul este foarte toxic...
Fluorura de Sodiu este o substanta extrem de toxica - doar 200 mg de fluor este suficient pentru a ucide un copil si doar 3-5 grame (o lingurita) este destul pentru a ucide un adult.
Atat copii (prin inghitirea tabletelor sau gelurilor cu fluor) cat si adulti (accidente implicand echipamente si filtre ale dispozitivelor de dializa) au murit din cauza expunerii excesive.

Academia Internationala de Medicina si Toxicologie a clasificat fluorul ca fiind un medicament neaprobat in ceea ce priveste folosirea lui in profilaxia dentara datorita toxicitatii sale mari.

Descoperirea alarmanta cum ca prescrierea fluorului nu a fost niciodata aprobata a fost anuntata in 1993 de catre John Kelly.
Ca urmare a cercetarilor sale, s-a descoperit faptul ca nici FDA nici Institutul National de Cercetari in Domeniul Dentar din SUA, nici Academia de Stomatologie Pediatrica din America nu au nici un fel de dovezi in legatura cu siguranta administrarii fluorului in ceea ce priveste sanatatea sau, mai mult decat atat, nu exista dovezi cum ca acesta este eficient.
Odata ingerat, fluorul se depoziteaza in tesuturile osoase ale corpului (dinti si oase) si in glanda pineala (care controleaza pubertatea).
Efectele adverse se observa de obicei numai dupa un timp mai lung.
La copii veti observa efectele ingerarii aceste substante in perioada de formare a dintilor, numai in momentul aparitiei dentitiei permanente (dupa varsta de 6 ani).

La nivelul creierului
Pana in anii '90 nici un studiu sau cercetare nu s-a efectuat pentru a determina impactul fluorului asupra glandei pineale (o glanda de dimensiuni mici localizata intre cele doua emisfere ale creierului, responsabila cu producerea hormonului "melatonina").
Acesta este un hormon care ajuta la reglarea proceselor pubertatii si contribuie la protejarea organismului impotriva degenerarii celulare cauzata de radicalii liberi.
O problema majora legata de fluor este acumularea masiva in glanda pineala cu efecte ca: reducerea productiei de melatonina si instalarea prematura a pubertatii.

Se cunoaste acum, multumita cercetarilor meticuloase ale Dr. Jennifer Luke (de la Universitatea Surrey din Marea Britanie) ca glanda pineala este principala tinta a acumularilor de fluor in corp, producand dereglari majore.
Experimentele pe animale arata ca fluorul se acumuleaza la nivelul creierului si ca expunerea la el altereaza comportamentul mental intr-o maniera identica unui agent neurotoxic (Mullenix 1995).
Sobolanii expusi prenatal au demonstrat un comportament hiperactiv, in timp ce aceia expusi postnatal au devenit hipoactivi. Teste mai recente au demonstrat ca fluorul poate dauna creierului si are efecte negative asupra capacitatii de invatare.

Cinci studii efectuate in China arata o reducere a IQ-ului la copiii asociati cu expunerea la fluor. Un reputat jurnalist spaniol, David Heylen Campos, a sugerat
intr-o carte a sa faptul ca fluorul ar fi folosit pentru a tine sub control populatia, impiedicand-o sa devina prea violenta. Cetatenii tarilor in care se practica fluorizarea apei potabile ar fi asadar, un fel de cobai.
Jurnalistul citeaza marturia lui Ian E. Stephen, specialist in efectele fluorului asupra sanatatii, care a afirmat ca in timpul mandatului primului ministru Margaret Thatcher, in Irlanda de Nord continul de fluoruri din apa potabila a crescut de trei ori si ca acest lucru ar fi fost facut intentionat, in incercarea de a linisti populatia turbulenta si de a tine astfel situatia sub control.
Metoda si-ar avea originea, dupa opinia lui David Heylen Campos, in cercetarile efectuate in lagarele de concentrare in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand nazistii au adaugat in hrana detinutilor mici cantitati de fluor pentru a-i linisti si a-i mentine intr-o stare de letargie mentala care ii impiedica sa se revolte.
Jurnalistul afirma ca, de altfel, si unele medicamente utilizate azi in ospicii si aziluri de batrani contin fluor, probabil in acelasi scop: linistirea pacientilor si mentinerea lor in stare de supunere si sub control.

In Romania, apa potabila (de la robinet) nu este fluorizata (inca) - lucru care cu siguranta ni se pare o alegere inteleapta, in urma a tot ceea ce am citit pana acum.
Insa toate produsele de ingrijire a danturii (pasta de dinti, apa de gura) contin fluor, inclusiv pastele de dinti destinate copiilor foarte mici.
Aici as adauga inca un lucru: pastele de dinti din comert destinate bebelusilor (si daca mai este cazul, precizez ca prin bebelusi intelegem persoane a caror varsta nu le permite asimilarea notiunilor "a scuipa" si "a clati") contin nu numai fluor, ci si SLS, si alti aditivi toxici.
Totodata, alimentele si bauturile la a caror procesare s-a folosit apa fluorizata, unele ceaiuri, unele formule de lapte praf, carnea dezosata mecanic, reziduurile de pesticide din alimente, toate contribuie cu un surplus de fluor la alimentatia zilnica.

De asemenea, exista "moda" printre medicii pediatri de a prescrie suplimente cu fluor (ca de ex. Zymaflorul) pe care ar trebui sa le administram copiilor zilnic, de la cateva luni si pana la pubertate!
In cazul in care medicul dumneavoastra va sugereaza sa apelati la aceste suplimente, este indicata o informare riguroasa, inainte de a lua o decizie.

Fluorul in apele imbuteliate romanesti
Daca nu stiati si nu v-ati gandit la aportul de fluor din apa minerala aveti mai jos cateva informatii: (concentratia de fluor mg/l)
-Perla 0,4788 !
-Dorna 0,2736 !
-Carpatina light 0,2
-Poiana Negri 0,2
-Biborteni aqua magnezia 0,2
-Bonaqua 0,18
-Biborteni aqua viva 0,18
-Harghita 0,18
-Carpatina forte 0,13
-Borsec 0,06
-Perla Harghitei 0,02
-Izvorul minunilor 0,01
-Zizin 0,01
-Bucovina 0,01
-Izvorul alb 0,01
-Izvorul minunilor 0,01
-Perla sport 0,01


Nota:
Doza toxica cu efect toxic subletal 1 mg/kg corp
5 mg/kg corp doza toxica ce necesita tratament de urgenta
5-15 mg/kg corp doza letala (pentru copii si 5 mg/kg corp este letala)

Surse:
www.eugenol.ro
www.softpedia.ro
www.desprecopii.com
www.descopera.ro
www.fluoridealert.org
Health Pineal
www.naturalnews.com
www.slweb.org
www.ngo.ro

luni, 26 iulie 2010

Iadul este un laborator de fizica aplicata… pe Sandra

Conform unor postari pe internet, urmatoarea intrebare ar fi fost pusa la un examen de chimie/fizica la Universitatea din Liverpool. Raspunsul dat de unul dintre studenti a fost atat de “profund” incat profesorul l-a impartasit colegilor si astfel am ajuns sa avem placerea de a-l cunoaste…iar eu de a-l primi pe mail.
Intrebare suplimentara: Este iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura)? Pentru a-si demonstra opinia, cei mai multi dintre studenti au folosit legeal lui Boyle, care spune ca un gaz se raceste atunci cand se extinde si se incalzeste atunci cand este comprimat. Insa, unul dintre studenti a scris urmatoarele:
In primul rand, trebuie sa cunoastem cum se schimba masa iadului in timp. Asadar, trebuie sa cunoastem rata cu care sufletele intra in iad comparativ cu rata celor care pleaca din iad. Cred ca putem sa presupunem cu destul de multa siguranta ca, odata ajuns in iad, un suflet nu mai iese niciodata. Prin urmare, nici un suflet nu iese din iad. In ceea ce priveste rata celor care intra, sa ne uitam la diferitele religii care exista astazi in lume. Cele mai multe dintre aceste religii spun ca, daca nu esti membru al lor, vei ajunge in iad. Dat fiind ca exista mai mult de o singura astfel de religie si cum oamenii nu sunt membrii ai mai multor religii simultan, putem sa facem estimarea ca toate sufletele merg in iad. Dare fiind ratele nasterilor si deceselor, putem sa spunem ca numarul sufletelor din iad creste exponential. Acum trebuie sa ne uitam la volumul iadului. Pentru ca temperatura in iad sa ramana constanta, volumul iadului trebuie sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra.
Acest lucru arata ca sunt doua posibilitati: 1. Daca iadul se extinde cu o rata mai mica decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea in oad vor creste atat de mult incat, pana la urma, se va declansa tot iadul pe pamant. 2. Daca iadul se extinde cu o rata mai mare decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand o sa inghete iadul. Asadar, care din ele este?
Daca acceptam postulatul pe care mi l-a dat Sandra in primul an de facultate, “o sa inghete iadul inainte sa ma culc cu tine”, si tinand cont ca m-am culcat cu ea azi-noapte, atunci ipoteza a doua trebuie sa fie cea corecta. Prin urmare, sunt sigur ca iadul este endoterm si ca a inghetat deja. Corolarul acestei teorii este ca, din moment ce iadul a inghetat, rezulta ca nu mai accepta nici un suflet si a disparut… ramanand numai Raiul, ceea ce, prin urmare, dovedeste existenta unei finte divine. Ceea ce explica de ce, noaptea trecuta, Sandra striga “Dumnezeule!”.
Acest student (genial!! – n.r.) a fost singurului care a luat 10.

joi, 22 iulie 2010

HOREA ŞI MASONERIA?

Prof. Dr. Ioan CHINDRIȘ - Romanian Academy of Sciences



Ecoul Răscoalei lui Horea în rândul contemporanilor a fost şi rămâne un subiect de uimire şi interes pentru istoricii evenimentului şi ai epocii în general. Mecanismele acestei mişcări de anvergură europeană, culisele aparente şi adânci care au instrumentat o, eventuala implicare a unor forţe şi persoane de din afara cadrului românesc în desfăşurarea evenimentelor, continuă să rămână obscure, suscitând cu atât mai mult curiozitatea.

Reducţionismul simplist al istoricului D. Prodan, care defineşte „revoluţiunea” lui Horea – cum o numea Nicolae Densuşianu – drept o mişcare spontană şi viscerală a iobagilor din Munţii Apuseni, fără antecedente în afara strictului spaţiu mental popular, fără vreo ideologie dincolo de „cuţitul la os”[1] şi – mai ales! – fără vreo implicare străină, nu a reuşit nicidecum să diminueze acest interes.

Cea mai tulburătoare întrebare care s a pus şi continuă să persiste este aceea legată de înrâurirea ideologiei masonice asupra mişcărilor din Transilvania de la 1784. Cum s a născut această întrebare şi care este originea ei? Fundamental, credem că raportarea a apărut spontan şi direct, în toiul răscoalei, gândindu ne la faptul că tocmai atunci se consuma în Imperiul Austriac cea mai fertilă perioadă de activitate masonică şi că imaginarul oamenilor vremii trimitea spre zona masonică aproximativ tot ceea ce nu se putea înţelege şi exprima prin raţiunea de obşte. Iată însă că la foarte scurt timp după înăbuşirea revoltei, în 1786, activitatea de tip masonic este implicată public în povestea lui Horea. Concret, revista vieneză „Provinzialnachrichten aus den k. k. Staaten” nr. 5 din august 1786 publică articolul intitulat Fratres de cruce, în care se dezvăluie un substrat politic de esenţă masonică pentru ceea ce s a petrecut în Ardeal cu doi ani înainte. Relatarea a fost resuscitată târziu, peste un secol, de istoriografia pozitivistă ungară, printr o reeditare a ei la Budapesta, de către Gusztáv Brabbée[2]. Abia în 1908 apare şi o ediţie pe teritoriu românesc a insolitei relatări, la Braşov, în limba germană[3]. Dintre istoricii români, Ştefan Meteş a acordat documentului o atenţie aparte, publicându l cu un scurt comentariu şi cu traducere românească[4].

Până astăzi, nici un alt document pozitiv nu a venit în sprijinul ideii de implicare francmasonică în Răscoala lui Horea. Pe de altă parte, articolul de la 1786 vorbeşte despre o organizaţie de tip masonic românească, o lojă a negustorilor români din capitala Imperiului. Aici, în capiştea pe care o adăpostea casa unui negustor de vite foarte bogat – zice relatarea – ar fi găsit poliţia busturile sculptate în mărime naturală ale lui Horea, Cloşca şi Crişan, „Sfânta Treime românească”, după exprimarea nu lipsită de maliţie a relatării. Istoricii masoneriei nu cunosc o asemenea lojă şi nici listele lojilor, foarte minuţioase întocmite de poliţia austriacă spre sfârşitul secolului al XVIII lea, care ne sunt la îndemână, nu o consemnează. Pare un drum care se înfundă, cel puţin deocamdată. În marea sa lucrare închinată masoneriei din Austro Ungaria[5], Ludwig Abafi va vorbi despre o implicare a rozacrucienilor în viaţa bisericească a românilor ortodocşi din spaţiul illiric, enumerând câteva nume de episcopi membri ai acestui ordin[6]. Legătura lui Horea continua să rămână misterioasă.

O cercetare recentă în arhivele masonice de la Viena ne a pus în faţa unui document excepţional, a cărui existenţă este în măsură să sugereze redeschiderea discuţiei despre Horea şi mişcarea masonică. Este legat de activitatea lojii de orientare franceză din Viena, cu numele „De la Vraie Concorde” sau în germană „Zur Wahren Eintracht”. Puternica lojă, care avea peste 150 de membri, era condusă la 1784, în calitate de „maitre en chaire”, de către Ignatius Born, „conseiller aulique actuel de S.M.I. & R. Ap. au Departement de Mines et Monnoyes”. Loja avea membri aproape exclusiv catolici şi – interesant, credem, pentru cazul nostru – era aproape lipsită de unguri (pe cât de tixite sunt alte loji vieneze de aceştia). Printre membrii marcanţi îi enumerăm pe contele de Thun, Leopold Kollowrath, reformatorul luminist Sonnenfels, Nicolaus Pállfy (printre puţinii unguri, şi acesta doar ca origine, cavaler de Malta şi ofiţer superior de husari), ambasadorul raguzan Francisco Ayala şi mulţi alţii. Consemnarea lor o face un Tableau des freres et membres de la très juste, et trés parfaite [______] de St. Jean sous le titre distinctif De la Vraie Concorde a l'Orient de Vienne en Autriche. Le 13 du 3eme mois. L'an de la Lumiere 5784, aflat în acelaşi fond. Numele lui Ignatius Born în lojă şi în fruntea ei este un indiciu valoros. În calitate de consilier minier şi montanistic, acesta avea desigur relaţii punctuale cu Apusenii transilvani şi cu minele lor, cea mai importantă resursă auriferă din Imperiu. De altminteri, Ignatius Born era originar din Alba Iulia, deci bun cunoscător al situaţiei din Ardeal. Figura printre savanţii de renume ai vremii (geolog şi mineralog) şi era un om de societate foarte căutat. În casa lui din Viena activa un cenaclu al artiştilor şi savanţilor masoni sau filomasoni[7], printre care şi gravorul Jakob Adam, autorul unor portrete heroizante ale lui Horea şi Cloşca[8]. Nu este deloc lipsită de temei supoziţia din 1940 a lui Constantin Stoicănescu[9], ca aceste portrete atât de aparte în marea galerie fisiognomică a Răscoalei lui Horea să fi fost făcute nu la Alba Iulia, în timpul detenţiei, cum se credea, ci la Viena, înaintea tumultului. Or, după această opinie, la care ne raliem, Horea a fost în casa lui Ignatius Born, unde l a putut cunoaşte pe Jakob Adam. În alt registru, Born avea relaţii speciale cu împăratul Iosif II, imortalizate de pildă de Mozart în opera Flautul fermecat, unde Iosif II e simbolizat de personajul Tamino, iar Born de Sarastro. Astfel stând lucrurile, renumitul mineralog putea fi, logic, omul firesc de legătură dintre Horea şi Iosif II. Excludem posibilitatea micilor funcţionari români de la Viena, de a l fi putut introduce de patru ori pe ţăranul Horea în audienţă la unul dintre cei mai mari monarhi ai lumii. Perfect explicabil este însă acest lucru prin intermediul lui Ignatius Born, omul care făcea legătura între aurul din Ardeal şi cămara veşnic avidă de bani de la Viena. În plus, sunt notorii înclinaţiile filomasonice ale împăratului, pe care consilierul şi confidentul său i le va fi stimulat şi alimentat, în calitate de mare maestru al prestigioasei loji „Zur Wahren Eintracht”.

La o şedinţă din 23 februarie 1783 a acestei loji s a rostit o cuvântare în limba română, în grai popular ardelenesc, în onoarea împăratului Iosif II. După datele furnizate de toţi istoricii, Horea se afla atunci la Viena. Iată textul acestei cuvântări, literă cu literă, aşa cum a fost ea consemnată de notarul german al şedinţei:

„Dregatz Fratzi mnyei!

Ka Szorellÿe kárje yêszêrêstyê téty Zilelye, si tretse in szusz gÿe noj, pin Cser, karje luminestye Márja Pedurellye si Dumbráva, Tsétátye, si Száturj. Ase grizestye grizsa mare Josivoloj intuntyip, Márj si Mnyts, Bógátz si Szeráts. Si ÿ grizitor bun, ká Izvora karje, immoje Holdyelye, si Mosiillye nosztye, si fatse binÿe la noj totzÿ. Zeszatzinÿe dregatz Fratzi mnyei! Sze ÿ Ptyintyeim tarje, si sze szunem Tunurellye hestye, pentra binyele lui. Vint dultse sze szuflye, Vestra luj, pesztye muntzÿ hej maj naltz, la Reszerit si Szvintzit, kumsze kunoske luma noroku noszt. Lovatz szama gye vorbellÿe mellÿe Muna in szusz pe armellije Fok! Maj tarje Fok! Si helmaj tarje Fok! Una, Doj, Trij.”

„Traducând” acest bizar limbaj în graiul nostru de astăzi şi eliminând parţial particularităţile dialectale din text, obţinem următoarea versiune mai mult decât plauzibilă:

„Drăguţi fraţii mei!

Ca soarele care răsăreşte toate zilele şi trece în sus de noi, prin cer, care lumineşte marea, pădurile şi dumbrava, cetate şi saturi, aşa grijeşte grija mare (a) Iosifului într un chip, mari şi mici, bogaţi şi săraci. Şi îi grijitor bun, ca izvoara care înmoaie holdele şi moşiile noastre şi face bine la noi toţi. Zo să ţâie (Dumnezeu să l ţină), drăguţi fraţii mei! Să îi cântăm tare şi să sunăm tunurile estea, pentru binele lui. Vânt dulce să sufle vestea lui peste munţii ăi mai nalţi, la răsărit şi asfinţit, cum (formă veche pentru ca să) cunoască lumea norocu nost. Luaţi sama de vorbele mele. Mâna în sus pe armele. Foc! Mai tare foc! Şi ăl mai tare foc! Una, doi, trei!”

Întrebarea care se pune numaidecât este: cine e autorul acestei cuvântări, sau mai degrabă al acestui toast în cinstea împăratului? Cu aceeaşi ocazie s au mai rostit toasturi similare, dar cu alt conţinut, şi în limbile latină, greacă, spaniolă. Cel mai asemănător cu textul nostru este cel spaniol. Singurul care are un autor cert este cel în neogreacă: este al profesorului de limbă greacă de la universitatea vieneză Johann Baptist Bolla, membru de gradul 3, adică maxim, al lojii. Este scris de el şi are data redactării 22 februarie 1783. Şi cel spaniol este scris de autorul lui şi are pompoasa formă de adresare: „Reverendissimo Gran Maestro! Reverendo Gran Maestro deputádo! Muy acatádos y venerables Hermanos!” Cel latinesc nu are o formulă de adresare. Cine este românul care se adresează sofisticaţilor masoni de la „Adevărata înţelegere” cu: „Drăguţi fraţii mei!” ? Loja are un singur membru cu siguranţă român, de religie „Graeci ritus non unitus”, adică ortodox, scris în tabel cu numele „Balitsch Basile”, „Boyar, & Concipiste aulique de S.M.I. & R. Ap.”. Acest boier concipist de curte nu era altul decât bucovineanul Vasile Balş[10], viitor guvernator al provinciei probabil propulsat de masonerie, scris în Tableau cu numele slavizat. În nici un caz însă el nu putea să se exprime în buna limbă din Apusenii Transilvaniei, care se resimte puternic de sub haina grafiei germanizante în care a fost notat toastul.

Ipotezele sunt în egală măsură prietenii şi duşmanii istoricului, până la proba pozitivă sau contrarie, când devin una din două. Până la această probă, opinăm pentru paternitatea lui Horea asupra scurtei şi percutantei alocuţiuni. Este greu de imaginat alt autor, în condiţiile când viitoarea căpetenie a răsculaţilor din munţi se afla la Viena. Nu figurează, desigur, între membri masoni ai lojii. Excludem de altfel ideea că el putea fi mason, în condiţiile când loja „De la Vraie Concorde” înmănunchea cele mai înalte personalităţi aristocratice şi intelectuale ale Imperiului. Dar putea fi în acea zi invitat al masonilor din Loja „De la Vraie Concorde”, unde a găsit de cuviinţă să l omagieze pe Iosif II, cezarul providenţial al românilor ardeleni. Tonul belicos în care se încheie toastul este încă un argument, în plus sugerează ideea că autorul – să i zicem Horea – a fost încurajat de atmosfera din lojă. Acest ton şi această atmosferă contrazic afirmaţia complet nefondată a lui D. Prodan din monografia dedicată Răscoalei lui Horea, cum că francmasoneria „era umanitaristă, luministă, reformistă, nu revoluţionară, nu mergea mai departe de o demofilie”. Am văzut cu ochii proprii, între actele masonice din arhivele Vienei, o broşură masonică tipărită, conţinând metodologia de a educa şi pregăti pentru acţiune un tânăr regicid / tiranicid. Zeci de alte tipărituri, unele de dimensiuni considerabile, articole manuscrise şi piese de corespondenţă, dezvoltă tema concretă a răstunării în mod sediţios a ordinii sociale existente şi a instaurării în forţă a uneia noi. Vom reproduce pe viitor câteva mostre de acest fel.

Rolul elementului ocult în declanşarea şi desfăşurarea marilor evenimente istorice este azi nu doar admis, ci dovedit de fapte care s au petrecut şi se petrec sub ochii noştri. Fiecare epocă şi au avut forţele sale din umbră, care i au influenţat ideologia şi sensurile. Secolul al XVIII lea este saturat de activitate masonică, apogeul marcându l chiar deceniul de dinaintea Revoluţiei Franceze. În cazul Răscoalei lui Horea, este plauzibilă imixtiunea masoneriei cel puţin la nivelul instrumentării conducătorului ei, prin loja amintită şi prin marele ei maestru. Dacă lucrurile stau astfel, va trebui adâncită pe viitor cercetarea în direcţia biografiei şi documentelor despre acest important personaj, Ignatius Born, care a fost consilierul departamentului minier din guvern şi superiorul lojii în cauză.

Istoricii români care au postulat până acum o relaţie între momentul Horea şi mişcarea masonică s au gândit la puţinii şi mărunţii funcţionari români ardeleni de la Viena din acea vreme, ca Iosif Meheşi sau Aron Pop. Ei nu însemnau, practic, nimic la scara capitalei habsburgice şi nu s a dovedit nici o legătură a lor cu masoneria, fie şi cu fantomatica „Frăţie de cruce”. Mult mai plauzibilă este o eventuală relaţie între Horea şi adevărata masonerie de la Viena, pe care puternica lojă „La Vraie Concorde” şi consilierul cunoscător al Apusenilor, Ignatius Born, o reprezentau prin excelenţă. Căci din arhivele francmasonice de la Viena, al căror conţinut îl cunoaştem în bună măsură iar repertoriul lojilor din întregul Imperiu cu exactitate, nu rezultă nicidecum existenţa vreunei loji româneşti cu numele „Frăţia de Cruce”, din care, după părerea lui Ştefan Meteş de exemplu, ar fi făcut parte şi Horea.



* Text publicat anterior în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj Napoca”, XXXVIII, 1998, p. 291 301 şi în „Francmasoneria magazin”, Bucureşti, I, 1999, nr.1, p.3 6.

[1] D. Prodan, Răscoala lui Horea, II, Bucureşti, 1984, p. 709: „Răscoala în iureşul ei …e o dies irae a maselor ţărăneşti pornite să şi răzbune suferinţele acumulate, să se descătuşeze, să dărâme o lume nedreaptă”.

[2] În revista „Hazánk. Történelmi közlöny” VIII, 1887, p.391 393, cu o scurtă introducere personală, păstrând titlul original: Fratres de cruce.

[3] În revista săsească „Die Karpaten”, I, 1908, p.667 668, cu titlul Die Siebenbürger Kreuzbruderschaft, sub forma unei corespondenţe jurnalistice trimise de la Viena de trimisă de la Viena de Anton de Mailly.

[4] În lucrarea sa Lămuriri nouă privitoare la Revoluţia lui Horia, Sibiu, 1933, p. 59 62.

[5] Geschichte der Freimaurerei in Oesterreich Ungarn, I V, 1890 1899.

[6] Vezi şi articolul aceluiaşi, A rózsa rend, án „Hazánk”, V, 1886, p. 12 30.

[7] Vezi Fraknói Vilmos, Martinovics és társainak összeesküvése, Budapesta, 1884, p.200).

[8] Eugen Lennhoff, Die Freimaurer, Viena, 1932, p.14.

[9] Revoluţia lui Horia, ediţie nouă, Timişoara, 1995, p.62 63.

[10] Informaţii despre Vasile Balş ca mason la Erich Prokopowitsch, Die Wiener „Geheime Assoziation” und der Bukowiner Bojar Basilius von Balsch, în „Sudost Forschungen”, München, II, 1961, p.276 şi monografie la Mihai Ştefan Ceauşu, Vasile Balş – un iosefinist bucovinean, în vol. D.Prodan – puterea modelului, Cluj Napoca, 1995, p. 132 142.

sâmbătă, 3 iulie 2010

Inimă de dac




Frunza verde -
Foc sublim
Tie, Soare, ma inchin.
Pan` la tine-i cale lunga;
trimit doru` sa te-ajunga.
Frunza verde
si-o surcea
Se cern fulgii grei de nea -
Unde-i Soare raza ta ?
Se cern fulgii reci de nea
De-mi ating inima mea....

Noaptea de sânziene


Halucinant de la început până la sfârşit, ultimul roman eliadesc înglobează toate temele utilizate de autor în scrierile sale fantastice şi lucrările de specialitate. Personajele se conturează, prind viaţă în noaptea de Sânziene (24 iunie) când cerurile se deschid (“pentru cei care ştiu să le privească”), când maleficul şi beneficul ating punctul culminant, când magia şi miracolele sunt mai mult decât oricând posibile.

Autorul reuşeşte să redea acţiunea printr-o perfectă abolire a timpului, discursul din prezent contopindu-se cu rememorări cu accente magice ale unor întâmplări trecute. De-abia acum îşi găsesc acestea înţelesul pentru personajele legate între ele de fire nevăzute ca într-o frescă balzaciană.

Timpul şi Istoria sunt, de altfel, motivele centrale ale acestui roman de idei, personajele principale (Viziru şi Biriş) purtând lungi conversaţii asupra lor: “Să scapi de Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte bine în jurul d-tale: ţi se fac din toate părţile semne. Încrede-te în semne. Urmăreşte-le…”

Istoria însă, de care Viziru are fobie, “el care ar vrea ca toate lucrurile să rămână pe loc, aşa cum i se păreau lui că erau în paradisul copilăriei”, nu cruţă pe nimeni! Prinşi în labirinturile lor personale, având senzaţia, pe alocuri, că trăiesc o viaţă străină şi plasate pe fundalul terifiant al războiului, personajele romanului reacţionează în maniera lor în faţa acestui flagel; efect magic are patima unuia dintre personaje (Gheorghe Vasile) de a strânge toate volumele din Biblioteca pentru Toţi – mărturie că omul este capabil de orice pentru a accede la ritmurile cosmice, de a se integra atemporalităţii; Viziru ajunge pe front, dar îşi pierde soţia şi copilul. Femeile Nopţii sunt ciudate, animate de forţe invizibile, adevărate preotese şi, în acelaşi timp, îngeri trimişi eroilor.

Fericirea personajelor principale, aspirând la nemurire, la tinereţe fără bătrâneţe, nu pare să fie mai mult decât un vis. De fapt, aceasta este şi impresia cititorului: că pluteşte prin decorurile eliadeşti, unde personajele se comportă confuz, cu elanuri care-i plasează deasupra contemporanilor lor, cu resurse infinit superioare, cu un destin care le confirmă posibilităţile.

Şi totuşi, Mircea Eliade a înfăţişat oameni vii, pe care poţi să-i simţi: ţi-e teamă de Viziru când începe să vorbească despre Timp şi tu nu înţelegi, întocmai ca Ileana, îl iubeşti, îl înţelegi şi, cu durere, te resemnezi, ca Ioana, refuzi să fii consolat ca filosoful Biriş, ţi-e teamă pentru cărţile tale şi le păzeşti asemenea lui Gheorghe Vasile. Şi resimţi şi senzaţia că lângă tine au loc miracole, că viaţa poate dobândi accente misterioase dacă ştii s-o contempli şi dacă îţi pui întrebările potrivite.

O recenzie de: Ioana Ristea