Meditatia

O minte meditativa este Tacuta.


Dar aceasta nu este Tacerea pe care o poate concepe Gandul, nu este tacerea unei seri linistite, nu este tacerea care apare cand gandul - cu toate imaginile, cuvintele si perceptiile sale - a incetat complet. Aceasta Minte meditativa este mintea religioasa - religia care nu este atinsa de biserica, de temple sau de imnuri. Mintea religioasa este expresia Iubirii.

Aceasta este Iubirea care nu cunoaste nici un fel de separatie. Pentru ea, departele este aproape. Nu este vorba de unul sau de multi, ci mai curand de acea stare de iubire in care orice separare inceteaza. Este ca si frumusetea - nu tine de masura cuvintelor. Mintea meditativa actioneaza numai din aceasta tacere.

Meditatia este o Viata, una dintre cele mai mari arte - poate cea mai mare si nu o poti invata de la nimeni. Aceasta este frumusetea ei. Nu are nici o tehnica si de aceea nici o autoritate. Cand inveti despre tine insuti, observa-te, cum mergi, cum mananci, ce vorbesti; observa barfa, ura, gelozia - daca esti constient de toate astea in tine insuti, fara alegere, asta face parte din meditatie. Astfel, meditatia poate sa aiba loc chiar asezat fiind intr-un autobuz sau umbland prin padurile pline de lumina si de iubire, ascultand cantecul pasarilor sau privind chipul sotiei ori al copilului tau.

Meditatia inseamna a descoperi daca creierul, cu toate activitatile lui, cu toate experientele lui, poate sa fie absolut Linistit. Nu in mod fortat, pentru ca in momentul cand fortezi este dualitate. Entitatea care spune "as vrea sa am experiente minunate, de aceea trebuie sa-mi fortez creierul sa fie linistit" nu va face niciodata acest lucru. Dar daca incepi sa cercetezi, sa observi, sa asculti toate miscarile Gandului, conditionarile lui, ceea ce urmareste, fricile, placerile lui, daca observi cum opereaza creierul, atunci ai sa vezi cum devine extraordinar de linistit; aceasta Liniste nu este somn ci creierul este teribil de activ si de aceea linistit. Un dinam mare care lucreaza perfect, nu scoate nici un sunet; numai cand exista frictiune exista zgomot.

Meditatia e o munca grea.
Ea cere cea mai inalta forma de disciplina - nu conformism, nu imitare, nu ascultare, nu supunere - ci o disciplina care vine prin continua luciditate, nu numai asupra lucrurilor din afara care te privesc dar si a celor din launtru. Astfel meditatia nu este o activitate de izolare ci este actiune in Viata de fiecare zi, ceea ce cere cooperare, sensibilitate si inteligenta. daca nu pui temelia unei vieti corecte, meditatia devine evadare si de aceea nu are absolut nici o valoare. O Viata corecta nu inseamna sa urmezi morala sociala ci sa fi liber de invidie, de lacomie, de cautarea puterii - care toate nasc dusmanie. Eliberarea de toate acestea nu vine prin actiunea vointei ci prin a fi Constient de ele prin intermediul Cunoasterii de Sine. Daca nu cunosti activitatile eului meditatia devine o excitare a simturilor si de aceea e de foarte mica insemnatate.

Meditatia este unul dintre cele mai extraordinare lucruri si daca nu sti ce este, esti ca omul orb intr-o lume de culoare stralucitoare, de umbre si de lumini miscatoare.

Meditatia nu este o afacere intelectuala dar cand inima intra in Minte, mintea are cu totul alta calitate; ea este atunci realmente nemarginita, nu numai in capacitatea de a gandi, de a actiona eficient ci si in sensul de a trai intr-un spatiu in care esti parte din Tot.

Meditatia este miscarea iubirii.
Ea nu este iubirea unuia sau a mai multora. Este ca apa pe care o poate bea oricine din orice vas, fie de aur, fie de pamant; este inepuizabila. Si se intampla un lucru special pe care nici un drog sau autohipnoza nu-l poate produce; ca si cum mintea ar intra in ea insasi, incepand de la suprafata si patrunzand din ce in ce mai adanc, pana ce adancul si inaltul si-au pierdut sensul si orice forma de masurare inceteaza. In aceasta stare este o pace completa - nu e multumirea care vine in urma unei rasplate - ci o pace in care e ordine, frumusete, intensitate.
Ea poate fi distrusa asa cum poti distruge o floare si totusi, tocmai din cauza acestei vulnerabilitati este indestructibila. Aceasta meditatie nu poate fi invatata de la altcineva. Trebuie sa incepi prin a nu sti nimic despre ea si sa te misti din inocenta in inocenta.

Pamantul in care poate incepe sa existe Mintea meditativa este pamantul Vietii de fiecare zi, lupta, durerea si bucuria trecatoare. Acolo trebuie sa inceapa si sa aduca ordine si de acolo sa se miste mai departe fara oprire. Daca insa esti preocupat numai sa faci ordine, aceasta ordine va naste propria ei limitare iar mintea va fi prizoniera ei. In toata aceasta miscare trebuie sa incepi, intr-un fel, de la celalalt capat, de pe celalalt mal si sa nu fi tot timpul preocupat de malul asta sau de cum ai sa treci raul. Trebuie sa te arunci in apa fara sa sti sa inoti. Iar frumusetea meditatiei este ca nu stii niciodata unde te afli, incotro te duci si care este capatul.

Meditatia nu este ceva diferit de viata zilnica; nu va bagati intr-un colt unde sa meditati timp de zece minute ca apoi sa iesiti afara de acolo si sa fiti macelar - atat metaforic cat si in Realitate.

Observand toate acestea, dandu-ti seama de participarea ta la ele, asta face parte din meditatie. Si meditand astfel veti descoperi o extraordinara frumusete; veti actiona Corect in fiecare moment; si daca nu actionati corect la un moment dat, nu are nici o importanta, ai sa prinzi momentul alta data - n-ai sa-ti pierzi vremea regretand. Meditatia face parte din viata, nu este ceva diferit de ea.
Daca hotarasti sa meditezi, aceea nu va fi meditatie.
Daca hotarasti sa fi bun, bunatatea nu va inflori niciodata.
Daca cultivi umilinta, ea inceteaza sa existe.

Meditatia este briza care intra atunci cand lasi fereastra deschisa; dar daca o ti deschisa in mod deliberat, invatand-o intentionat sa intre, ea nu va apare niciodata.
Meditatia nu e un mijloc pentru a ajunge la un anumit scop.
Ea este amandoua, Mijlocul si Scopul.
Ce lucru extraordinar este meditatia!

Daca exista vreo obligatie, vreun efort de a face gandul sa se conformeze, sa imite, ea devine o povara istovitoare.

Tacerea dorita inceteaza a fi iluminatoare; daca ea este urmarirea unor viziuni si experiente, duce la iluzii si auto-hipnoza. Meditatia are semnificatie numai in inflorirea gandului si astfel in incetarea lui.
Gandul poate inflori numai in libertate iar nu in tipare de Cunoastere mereu largite. Cunoasterea poate sa dea noi experiente de mai mare senzatie dar o Minte care cauta experiente de orice fel este imatura. Maturitatea este eliberarea de orice experienta, ea nu se mai afla sub influenta lui "a fi" sau "a nu fi".

Maturitatea in meditatie inseamna eliberarea Mintii de Cunoastere caci aceasta formeaza si controleaza orice experienta. O minte care este o Lumina pentru ea insasi nu are nevoie de nici un fel de experienta. Imaturitatea este nesatul dupa o experienta mai mare si mai larga. Meditatia este hoinareala prin lumea Cunoasterii si fiind libera de aceasta, intri in Necunoscut.

Jiddu Krishnamurti

Fluorul: Cum a inceput?

Preluare http://silentiumlink.blogspot.com/



De ani de zile ni se spune ca fluorul este bun pentru sanatatea noastra, mai precis, pentru sanatatea dintilor.
Fluorul intareste smaltul dintilor ceea ce, spun specialistii, inseamna mai putine carii.
De aici si pana la masura de a fluoriza apa de baut pentru a asigura tuturor (mai ales copiilor) doza de fluor necesara pentru protectia danturii era un pas destul de mic. Pas care, in unele tari, a fost facut cu mult timp in urma.
Cu consecinte grave, sustin cativa experti si, mai ales, cu intentii odioase, sustin adeptii teoriilor conspiratiei.

Fluorizarea apei, desi foarte controversata, se practica în diverse tari ca Elvetia, USA etc. Majoritatea tarilor insa au renuntat si chiar au interzis-o.

Fluorizarea apei potabile a inceput in anii '40 in SUA si Canada.
Masura a fost implementata in urma unei campanii agresive care urmarea sa convinga populatia de beneficiile adaugarii substantei in apa.
Fluorul a devenit deodata elementul-minune care ne putea scapa de carii.
Inclus in pastele de dinti, in apele de gura si in cele din urma, in apa pe care o bea toata lumea, de la bebelusi pana la varstnici, fluorul ar fi urmat sa imbunatateasca sanatatea dentara a tuturor acestor norocosi beneficiari.
Aici incepe, ticaloasa conspiratie careia ii suntem inca victime. Pentru ca despre efectele nocive ale "elementului F" asupra sanatatii, despre sursele din care provenea fluorura de sodiu folosita, si despre necesitatile stringente care au stat la baza deciziei nu s-a spus nimic. Ani mai tarziu, au inceput sa se auda glasuri - din lumea stiintifica - afirmand ca fluorizarea apei nu numai ca nu ar imbunatati in vreun fel sanatatea cuiva, dar contribuie la cresterea riscului unor afectiuni grave.

Desigur ca fluorul a nascut o serie de controverse care inca nu si-au gasit raspunsul: exista studii care arata ca fluorul intareste, intr-adevar, smaltul dintilor si reduce riscul aparitiei cariilor la copii (totusi nu sunt specificate si sursele de finantare care au facut posibile aceste cercetari), dupa cum exista si studii care au demonstrat ca afecteaza negativ sanatatea dintilor, care nu e legata doar de smalt, in plus, are efecte nocive asupra sistemului osos.

Artizanul marii conspiratii a fluorului este considerat a fi Gerald J. Cox, un om de stiinta care a derulat o campanie de informare pentru a convinge publicul de beneficiile utilizarii fluorului in lupta impotriva cariilor.
Ceea ce nu stia lumea era ca dl. Cox era platit de o companie metalurgica, specializata in producerea aluminiului, companie care, ca si altele din acelasi domeniu, se confrunta in anii '30 cu o mare problema: cum sa scape de marile cantitati de reziduuri rezultate din procesul de fabricare a aluminiului?
Unul dintre aceste deseuri era fluorura de sodiu.
O parte din aceste deseuri puteau fi folosite pentru fabricarea unor rodenticide si insecticide sau pe intelesul tuturor: otravuri pentru gandaci si pentru sobolani, dar inca ramanea in stoc o cantitate mare de fluorura de care fabricantii trebuiau cumva sa scape.

Teoria conspirationista afirma ca de fapt, fluorizarea pe scara larga a apei potabile a fost o marsava uneltire orchestrata de mari intreprinderi metalurgice nord-americane, un proiect abominabil finantat de cei care pot obtine totul cu bani.
Acestia au gasit o valoare de intrebuintare deseurilor de fluorura de sodiu, fara a avea nici un scrupul cu privire la sanatatea celor pe care ii otraveau astfel.
Si asa se face ca firma ALCOA, cea mai mare dintre companiile producatoare de aluminiu, ar fi finantat cercetarile asupra apei fluorizate si a efectului asupra danturii copiilor, apoi campania pentru promovarea fluorizarii apei potabile.
Trebuie spus ca, la ora actuala, fluorura de sodiu mai este folosita doar in mica masura pentru fluorizarea apei, fiind inlocuita, intre timp, de alti compusi care contin fluor. In schimb, este inca prezenta in pastele de dinti si apa de gura.

Iata insa ce spun cercetatori din intreaga lume, printre care si laureati ai premiului Nobel, care au studiat efectele fluorului pe termen lung:
Fluorul nu este un nutrient esential, nu exista nici o afectiune umana datorata carentei de fluor in organism: cu alte cuvinte putem avea dinti foarte sanatosi fara fluor.
Fluorul nu reduce numarul cariilor dentare.
Primele studii care implicau efectele Fluorului asupra danturii s-au facut in imprejurari cel putin suspecte, incepand cu anul 1945, in Statele Unite.
Dupa 1950 mai multe studii independente au descoperit ca fluorul nu contribuie aproape deloc la prevenirea carierii dintilor, un fapt care a fost recunoscut chiar si de comunitatea stomatologilor!
Din contra, o expunere prelungita sau care depaseste dozele poate cauza fluorizarea dintilor, manifestata prin aparitia unor pete galbene pe dantura.

Rolul fluorizarii in prevenirea cariilor este pus sub semnul indoielii: cel mai amplu studiu realizat cuprinde 40,000 copii din 84 de comunitati diferite din USA - o parte au fost supusi fluorizarii, o parte nu.
Rezultatele nu au demonstrat diferente notabile in ceea ce priveste sanatatea danturii.
In comunitatile in care a fost stopat procesul de fluorizare a apei potabile, gradul de sanatate a danturii popuatiei nu a suferit o inrautatire, ci din contra!

Aparent, cariile sunt determinate genetic, dar de fapt, ele tin de nivelul educational si economic al parintilor.
Nu s-a gasit nici o legatura intre nivelul de fluor din apa si cariile dentare.

Fluorul este cancerigen...
Un studiu facut in USA de National Institut of Cancer a relevat o crestere semnificativa a numarului de tineri afectati de cancer osos in zonele fluorizate - fata de cele in care apa nu a fost tratata.
In plus, ingerarea lui creste riscul imbolnavirii de toate tipurile de cancer cu 5%.

Programele de fluorizare a apei potabile au fost prost gestionate si implementate.
O data fluorizata apa, nu exista nici un control al cantitatii ingerate zilnic de fiecare individ din 2 motive: nu exista o cantitate minima de apa bauta zilnic si fluorul poate proveni si din alte surse decat apa (alimente), ajungand probabil la o supradozare.
Fluorul este o otrava cumulativa... In medie, 50% din cantitatea ingerata zilnic se elimina prin rinichi. Restul se acumuleaza in tesuturi, oase si glanda pineala (epifiza).

In cazul persoanelor cu afectiuni renale, procentajul excretat este mai mic!
Fluorul este foarte activ, chiar si in cantitati infime - inhiband numeroase enzime si este mutagen - determina mutatii genetice la nivel ADN. Testata pe sobolani timp de un an, apa fluorizata a determinat modificari morfologice a nivelul rinichilor si creierului, acumulari mari de aluminiu in creier si simptome asociate bolii Alzheimer.

Alte studii independente si cercetatori cu reputatie, au demonstrat legatura intre ingerarea zilnica a Fluorurii de Sodiu si urmatoarele probleme de sanatate:
-Disfunctii ale Tiroidei - care afecteaza intregul sistem endocrin conducand la diverse dereglari, inclusiv obezitate.
-Disfunctii Neurologice - IQ micsorat, incapacitatea de concentrare asupra sarcinilor, letargie si oboseala psihica.
-Blocarea secretiei de melatonina, fapt care scade imunitatea impotriva bolilor, accelereaza imbatranirea, produce dereglari ale somnului.
-Calcifierea glandei pineale, ce controleaza instalarea pubertatii.

Ingerarea fluorului determina cresterea numarului fracturilor.
Consumul de apa excesiv fluorurata dubleaza numarul fracturilor la sold, atat pentru barbati cat si pentru femeile in varsta.
De asemenea, si un nivel foarte scazut de fluor in apa 0.1ppm, duce la cresterea fracturilor la sold.

Fluorul in exces provoaca infertilitate.
Cercetarile au relevat ca infertilitatea la femei creste odata cu cresterea procentului de fluor din apa.
Cercetatorii Asociatiei Americane pentru Hrana si Medicamente (FDA) au semnalat o stransa legatura intre scaderea fertilitatii la femeile cu varsta cuprinsa intre 10 si 49 de ani, si cresterea nivelului de fluor.
De asemenea au semnalat si faptul ca acest lucru este valabil pentru toate speciile de animale.

Fluorul creste riscul aparitiei Fluorozei...
Aceasta boala afecteaza 1 din 5 copii.
Supradozarea fluorului, ca urmare a ingestiei de fluoruri continute in apa de baut, determina aparitia fluorozei dentare, o afectiune caracterizata prin fragilizarea dintilor si aparitia de pete opace sau maronii pe suprafata lor.

Riscul e si mai mare in conditiile in care consumului de apa fluorizata i se adauga alte surse de fluor: suplimente cu fluor (prescrise adesea copiilor inca din pruncie), pasta de dinti, apa de gura, diverse alimente, lapte praf, sucuri, apa plata imbuteliata.
In regiunile unde apa potabila este fluorizata, cantitatea admisa este de 200 de ori mai mare decat cea care se gaseste in mod normal in laptele matern!!

Fluorul este foarte toxic...
Fluorura de Sodiu este o substanta extrem de toxica - doar 200 mg de fluor este suficient pentru a ucide un copil si doar 3-5 grame (o lingurita) este destul pentru a ucide un adult.
Atat copii (prin inghitirea tabletelor sau gelurilor cu fluor) cat si adulti (accidente implicand echipamente si filtre ale dispozitivelor de dializa) au murit din cauza expunerii excesive.

Academia Internationala de Medicina si Toxicologie a clasificat fluorul ca fiind un medicament neaprobat in ceea ce priveste folosirea lui in profilaxia dentara datorita toxicitatii sale mari.

Descoperirea alarmanta cum ca prescrierea fluorului nu a fost niciodata aprobata a fost anuntata in 1993 de catre John Kelly.
Ca urmare a cercetarilor sale, s-a descoperit faptul ca nici FDA nici Institutul National de Cercetari in Domeniul Dentar din SUA, nici Academia de Stomatologie Pediatrica din America nu au nici un fel de dovezi in legatura cu siguranta administrarii fluorului in ceea ce priveste sanatatea sau, mai mult decat atat, nu exista dovezi cum ca acesta este eficient.
Odata ingerat, fluorul se depoziteaza in tesuturile osoase ale corpului (dinti si oase) si in glanda pineala (care controleaza pubertatea).
Efectele adverse se observa de obicei numai dupa un timp mai lung.
La copii veti observa efectele ingerarii aceste substante in perioada de formare a dintilor, numai in momentul aparitiei dentitiei permanente (dupa varsta de 6 ani).

La nivelul creierului
Pana in anii '90 nici un studiu sau cercetare nu s-a efectuat pentru a determina impactul fluorului asupra glandei pineale (o glanda de dimensiuni mici localizata intre cele doua emisfere ale creierului, responsabila cu producerea hormonului "melatonina").
Acesta este un hormon care ajuta la reglarea proceselor pubertatii si contribuie la protejarea organismului impotriva degenerarii celulare cauzata de radicalii liberi.
O problema majora legata de fluor este acumularea masiva in glanda pineala cu efecte ca: reducerea productiei de melatonina si instalarea prematura a pubertatii.

Se cunoaste acum, multumita cercetarilor meticuloase ale Dr. Jennifer Luke (de la Universitatea Surrey din Marea Britanie) ca glanda pineala este principala tinta a acumularilor de fluor in corp, producand dereglari majore.
Experimentele pe animale arata ca fluorul se acumuleaza la nivelul creierului si ca expunerea la el altereaza comportamentul mental intr-o maniera identica unui agent neurotoxic (Mullenix 1995).
Sobolanii expusi prenatal au demonstrat un comportament hiperactiv, in timp ce aceia expusi postnatal au devenit hipoactivi. Teste mai recente au demonstrat ca fluorul poate dauna creierului si are efecte negative asupra capacitatii de invatare.

Cinci studii efectuate in China arata o reducere a IQ-ului la copiii asociati cu expunerea la fluor. Un reputat jurnalist spaniol, David Heylen Campos, a sugerat
intr-o carte a sa faptul ca fluorul ar fi folosit pentru a tine sub control populatia, impiedicand-o sa devina prea violenta. Cetatenii tarilor in care se practica fluorizarea apei potabile ar fi asadar, un fel de cobai.
Jurnalistul citeaza marturia lui Ian E. Stephen, specialist in efectele fluorului asupra sanatatii, care a afirmat ca in timpul mandatului primului ministru Margaret Thatcher, in Irlanda de Nord continul de fluoruri din apa potabila a crescut de trei ori si ca acest lucru ar fi fost facut intentionat, in incercarea de a linisti populatia turbulenta si de a tine astfel situatia sub control.
Metoda si-ar avea originea, dupa opinia lui David Heylen Campos, in cercetarile efectuate in lagarele de concentrare in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand nazistii au adaugat in hrana detinutilor mici cantitati de fluor pentru a-i linisti si a-i mentine intr-o stare de letargie mentala care ii impiedica sa se revolte.
Jurnalistul afirma ca, de altfel, si unele medicamente utilizate azi in ospicii si aziluri de batrani contin fluor, probabil in acelasi scop: linistirea pacientilor si mentinerea lor in stare de supunere si sub control.

In Romania, apa potabila (de la robinet) nu este fluorizata (inca) - lucru care cu siguranta ni se pare o alegere inteleapta, in urma a tot ceea ce am citit pana acum.
Insa toate produsele de ingrijire a danturii (pasta de dinti, apa de gura) contin fluor, inclusiv pastele de dinti destinate copiilor foarte mici.
Aici as adauga inca un lucru: pastele de dinti din comert destinate bebelusilor (si daca mai este cazul, precizez ca prin bebelusi intelegem persoane a caror varsta nu le permite asimilarea notiunilor "a scuipa" si "a clati") contin nu numai fluor, ci si SLS, si alti aditivi toxici.
Totodata, alimentele si bauturile la a caror procesare s-a folosit apa fluorizata, unele ceaiuri, unele formule de lapte praf, carnea dezosata mecanic, reziduurile de pesticide din alimente, toate contribuie cu un surplus de fluor la alimentatia zilnica.

De asemenea, exista "moda" printre medicii pediatri de a prescrie suplimente cu fluor (ca de ex. Zymaflorul) pe care ar trebui sa le administram copiilor zilnic, de la cateva luni si pana la pubertate!
In cazul in care medicul dumneavoastra va sugereaza sa apelati la aceste suplimente, este indicata o informare riguroasa, inainte de a lua o decizie.

Fluorul in apele imbuteliate romanesti
Daca nu stiati si nu v-ati gandit la aportul de fluor din apa minerala aveti mai jos cateva informatii: (concentratia de fluor mg/l)
-Perla 0,4788 !
-Dorna 0,2736 !
-Carpatina light 0,2
-Poiana Negri 0,2
-Biborteni aqua magnezia 0,2
-Bonaqua 0,18
-Biborteni aqua viva 0,18
-Harghita 0,18
-Carpatina forte 0,13
-Borsec 0,06
-Perla Harghitei 0,02
-Izvorul minunilor 0,01
-Zizin 0,01
-Bucovina 0,01
-Izvorul alb 0,01
-Izvorul minunilor 0,01
-Perla sport 0,01

Nota:
Doza toxica cu efect toxic subletal 1 mg/kg corp
5 mg/kg corp doza toxica ce necesita tratament de urgenta
5-15 mg/kg corp doza letala (pentru copii si 5 mg/kg corp este letala)

Surse:
www.eugenol.ro
www.softpedia.ro
www.desprecopii.com
www.descopera.ro
www.fluoridealert.org
Health Pineal
www.naturalnews.com
www.slweb.org
www.ngo.ro

Dovezile că lumea este condusă de masoni şi de forţele sataniste

Ce-ţi doresc eu ţie, Dulce Românie!

Iadul este un laborator de fizica aplicata… pe Sandra

Conform unor postari pe internet, urmatoarea intrebare ar fi fost pusa la un examen de chimie/fizica la Universitatea din Liverpool. Raspunsul dat de unul dintre studenti a fost atat de “profund” incat profesorul l-a impartasit colegilor si astfel am ajuns sa avem placerea de a-l cunoaste…iar eu de a-l primi pe mail.
Intrebare suplimentara: Este iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura)? Pentru a-si demonstra opinia, cei mai multi dintre studenti au folosit legeal lui Boyle, care spune ca un gaz se raceste atunci cand se extinde si se incalzeste atunci cand este comprimat. Insa, unul dintre studenti a scris urmatoarele:
In primul rand, trebuie sa cunoastem cum se schimba masa iadului in timp. Asadar, trebuie sa cunoastem rata cu care sufletele intra in iad comparativ cu rata celor care pleaca din iad. Cred ca putem sa presupunem cu destul de multa siguranta ca, odata ajuns in iad, un suflet nu mai iese niciodata. Prin urmare, nici un suflet nu iese din iad. In ceea ce priveste rata celor care intra, sa ne uitam la diferitele religii care exista astazi in lume. Cele mai multe dintre aceste religii spun ca, daca nu esti membru al lor, vei ajunge in iad. Dat fiind ca exista mai mult de o singura astfel de religie si cum oamenii nu sunt membrii ai mai multor religii simultan, putem sa facem estimarea ca toate sufletele merg in iad. Dare fiind ratele nasterilor si deceselor, putem sa spunem ca numarul sufletelor din iad creste exponential. Acum trebuie sa ne uitam la volumul iadului. Pentru ca temperatura in iad sa ramana constanta, volumul iadului trebuie sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra.
Acest lucru arata ca sunt doua posibilitati: 1. Daca iadul se extinde cu o rata mai mica decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea in oad vor creste atat de mult incat, pana la urma, se va declansa tot iadul pe pamant. 2. Daca iadul se extinde cu o rata mai mare decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand o sa inghete iadul. Asadar, care din ele este?
Daca acceptam postulatul pe care mi l-a dat Sandra in primul an de facultate, “o sa inghete iadul inainte sa ma culc cu tine”, si tinand cont ca m-am culcat cu ea azi-noapte, atunci ipoteza a doua trebuie sa fie cea corecta. Prin urmare, sunt sigur ca iadul este endoterm si ca a inghetat deja. Corolarul acestei teorii este ca, din moment ce iadul a inghetat, rezulta ca nu mai accepta nici un suflet si a disparut… ramanand numai Raiul, ceea ce, prin urmare, dovedeste existenta unei finte divine. Ceea ce explica de ce, noaptea trecuta, Sandra striga “Dumnezeule!”.
Acest student (genial!! – n.r.) a fost singurului care a luat 10.

HOREA ŞI MASONERIA?

Prof. Dr. Ioan CHINDRIȘ - Romanian Academy of Sciences

Ecoul Răscoalei lui Horea în rândul contemporanilor a fost şi rămâne un subiect de uimire şi interes pentru istoricii evenimentului şi ai epocii în general. Mecanismele acestei mişcări de anvergură europeană, culisele aparente şi adânci care au instrumentat o, eventuala implicare a unor forţe şi persoane de din afara cadrului românesc în desfăşurarea evenimentelor, continuă să rămână obscure, suscitând cu atât mai mult curiozitatea.

Reducţionismul simplist al istoricului D. Prodan, care defineşte „revoluţiunea” lui Horea – cum o numea Nicolae Densuşianu – drept o mişcare spontană şi viscerală a iobagilor din Munţii Apuseni, fără antecedente în afara strictului spaţiu mental popular, fără vreo ideologie dincolo de „cuţitul la os”[1] şi – mai ales! – fără vreo implicare străină, nu a reuşit nicidecum să diminueze acest interes.

Cea mai tulburătoare întrebare care s a pus şi continuă să persiste este aceea legată de înrâurirea ideologiei masonice asupra mişcărilor din Transilvania de la 1784. Cum s a născut această întrebare şi care este originea ei? Fundamental, credem că raportarea a apărut spontan şi direct, în toiul răscoalei, gândindu ne la faptul că tocmai atunci se consuma în Imperiul Austriac cea mai fertilă perioadă de activitate masonică şi că imaginarul oamenilor vremii trimitea spre zona masonică aproximativ tot ceea ce nu se putea înţelege şi exprima prin raţiunea de obşte. Iată însă că la foarte scurt timp după înăbuşirea revoltei, în 1786, activitatea de tip masonic este implicată public în povestea lui Horea. Concret, revista vieneză „Provinzialnachrichten aus den k. k. Staaten” nr. 5 din august 1786 publică articolul intitulat Fratres de cruce, în care se dezvăluie un substrat politic de esenţă masonică pentru ceea ce s a petrecut în Ardeal cu doi ani înainte. Relatarea a fost resuscitată târziu, peste un secol, de istoriografia pozitivistă ungară, printr o reeditare a ei la Budapesta, de către Gusztáv Brabbée[2]. Abia în 1908 apare şi o ediţie pe teritoriu românesc a insolitei relatări, la Braşov, în limba germană[3]. Dintre istoricii români, Ştefan Meteş a acordat documentului o atenţie aparte, publicându l cu un scurt comentariu şi cu traducere românească[4]. Până astăzi, nici un alt document pozitiv nu a venit în sprijinul ideii de implicare francmasonică în Răscoala lui Horea. Pe de altă parte, articolul de la 1786 vorbeşte despre o organizaţie de tip masonic românească, o lojă a negustorilor români din capitala Imperiului. Aici, în capiştea pe care o adăpostea casa unui negustor de vite foarte bogat – zice relatarea – ar fi găsit poliţia busturile sculptate în mărime naturală ale lui Horea, Cloşca şi Crişan, „Sfânta Treime românească”, după exprimarea nu lipsită de maliţie a relatării. Istoricii masoneriei nu cunosc o asemenea lojă şi nici listele lojilor, foarte minuţioase întocmite de poliţia austriacă spre sfârşitul secolului al XVIII lea, care ne sunt la îndemână, nu o consemnează. Pare un drum care se înfundă, cel puţin deocamdată. În marea sa lucrare închinată masoneriei din Austro Ungaria[5], Ludwig Abafi va vorbi despre o implicare a rozacrucienilor în viaţa bisericească a românilor ortodocşi din spaţiul illiric, enumerând câteva nume de episcopi membri ai acestui ordin[6]. Legătura lui Horea continua să rămână misterioasă. O cercetare recentă în arhivele masonice de la Viena ne a pus în faţa unui document excepţional, a cărui existenţă este în măsură să sugereze redeschiderea discuţiei despre Horea şi mişcarea masonică. Este legat de activitatea lojii de orientare franceză din Viena, cu numele „De la Vraie Concorde” sau în germană „Zur Wahren Eintracht”. Puternica lojă, care avea peste 150 de membri, era condusă la 1784, în calitate de „maitre en chaire”, de către Ignatius Born, „conseiller aulique actuel de S.M.I. & R. Ap. au Departement de Mines et Monnoyes”. Loja avea membri aproape exclusiv catolici şi – interesant, credem, pentru cazul nostru – era aproape lipsită de unguri (pe cât de tixite sunt alte loji vieneze de aceştia). Printre membrii marcanţi îi enumerăm pe contele de Thun, Leopold Kollowrath, reformatorul luminist Sonnenfels, Nicolaus Pállfy (printre puţinii unguri, şi acesta doar ca origine, cavaler de Malta şi ofiţer superior de husari), ambasadorul raguzan Francisco Ayala şi mulţi alţii. Consemnarea lor o face un Tableau des freres et membres de la très juste, et trés parfaite [______] de St. Jean sous le titre distinctif De la Vraie Concorde a l'Orient de Vienne en Autriche. Le 13 du 3eme mois. L'an de la Lumiere 5784, aflat în acelaşi fond. Numele lui Ignatius Born în lojă şi în fruntea ei este un indiciu valoros. În calitate de consilier minier şi montanistic, acesta avea desigur relaţii punctuale cu Apusenii transilvani şi cu minele lor, cea mai importantă resursă auriferă din Imperiu. De altminteri, Ignatius Born era originar din Alba Iulia, deci bun cunoscător al situaţiei din Ardeal. Figura printre savanţii de renume ai vremii (geolog şi mineralog) şi era un om de societate foarte căutat. În casa lui din Viena activa un cenaclu al artiştilor şi savanţilor masoni sau filomasoni[7], printre care şi gravorul Jakob Adam, autorul unor portrete heroizante ale lui Horea şi Cloşca[8]. Nu este deloc lipsită de temei supoziţia din 1940 a lui Constantin Stoicănescu[9], ca aceste portrete atât de aparte în marea galerie fisiognomică a Răscoalei lui Horea să fi fost făcute nu la Alba Iulia, în timpul detenţiei, cum se credea, ci la Viena, înaintea tumultului. Or, după această opinie, la care ne raliem, Horea a fost în casa lui Ignatius Born, unde l a putut cunoaşte pe Jakob Adam. În alt registru, Born avea relaţii speciale cu împăratul Iosif II, imortalizate de pildă de Mozart în opera Flautul fermecat, unde Iosif II e simbolizat de personajul Tamino, iar Born de Sarastro. Astfel stând lucrurile, renumitul mineralog putea fi, logic, omul firesc de legătură dintre Horea şi Iosif II. Excludem posibilitatea micilor funcţionari români de la Viena, de a l fi putut introduce de patru ori pe ţăranul Horea în audienţă la unul dintre cei mai mari monarhi ai lumii. Perfect explicabil este însă acest lucru prin intermediul lui Ignatius Born, omul care făcea legătura între aurul din Ardeal şi cămara veşnic avidă de bani de la Viena. În plus, sunt notorii înclinaţiile filomasonice ale împăratului, pe care consilierul şi confidentul său i le va fi stimulat şi alimentat, în calitate de mare maestru al prestigioasei loji „Zur Wahren Eintracht”. La o şedinţă din 23 februarie 1783 a acestei loji s a rostit o cuvântare în limba română, în grai popular ardelenesc, în onoarea împăratului Iosif II. După datele furnizate de toţi istoricii, Horea se afla atunci la Viena. Iată textul acestei cuvântări, literă cu literă, aşa cum a fost ea consemnată de notarul german al şedinţei: „Dregatz Fratzi mnyei! Ka Szorellÿe kárje yêszêrêstyê téty Zilelye, si tretse in szusz gÿe noj, pin Cser, karje luminestye Márja Pedurellye si Dumbráva, Tsétátye, si Száturj. Ase grizestye grizsa mare Josivoloj intuntyip, Márj si Mnyts, Bógátz si Szeráts. Si ÿ grizitor bun, ká Izvora karje, immoje Holdyelye, si Mosiillye nosztye, si fatse binÿe la noj totzÿ. Zeszatzinÿe dregatz Fratzi mnyei! Sze ÿ Ptyintyeim tarje, si sze szunem Tunurellye hestye, pentra binyele lui. Vint dultse sze szuflye, Vestra luj, pesztye muntzÿ hej maj naltz, la Reszerit si Szvintzit, kumsze kunoske luma noroku noszt. Lovatz szama gye vorbellÿe mellÿe Muna in szusz pe armellije Fok! Maj tarje Fok! Si helmaj tarje Fok! Una, Doj, Trij.” „Traducând” acest bizar limbaj în graiul nostru de astăzi şi eliminând parţial particularităţile dialectale din text, obţinem următoarea versiune mai mult decât plauzibilă: „Drăguţi fraţii mei! Ca soarele care răsăreşte toate zilele şi trece în sus de noi, prin cer, care lumineşte marea, pădurile şi dumbrava, cetate şi saturi, aşa grijeşte grija mare (a) Iosifului într un chip, mari şi mici, bogaţi şi săraci. Şi îi grijitor bun, ca izvoara care înmoaie holdele şi moşiile noastre şi face bine la noi toţi. Zo să ţâie (Dumnezeu să l ţină), drăguţi fraţii mei! Să îi cântăm tare şi să sunăm tunurile estea, pentru binele lui. Vânt dulce să sufle vestea lui peste munţii ăi mai nalţi, la răsărit şi asfinţit, cum (formă veche pentru ca să) cunoască lumea norocu nost. Luaţi sama de vorbele mele. Mâna în sus pe armele. Foc! Mai tare foc! Şi ăl mai tare foc! Una, doi, trei!” Întrebarea care se pune numaidecât este: cine e autorul acestei cuvântări, sau mai degrabă al acestui toast în cinstea împăratului? Cu aceeaşi ocazie s au mai rostit toasturi similare, dar cu alt conţinut, şi în limbile latină, greacă, spaniolă. Cel mai asemănător cu textul nostru este cel spaniol. Singurul care are un autor cert este cel în neogreacă: este al profesorului de limbă greacă de la universitatea vieneză Johann Baptist Bolla, membru de gradul 3, adică maxim, al lojii. Este scris de el şi are data redactării 22 februarie 1783. Şi cel spaniol este scris de autorul lui şi are pompoasa formă de adresare: „Reverendissimo Gran Maestro! Reverendo Gran Maestro deputádo! Muy acatádos y venerables Hermanos!” Cel latinesc nu are o formulă de adresare. Cine este românul care se adresează sofisticaţilor masoni de la „Adevărata înţelegere” cu: „Drăguţi fraţii mei!” ? Loja are un singur membru cu siguranţă român, de religie „Graeci ritus non unitus”, adică ortodox, scris în tabel cu numele „Balitsch Basile”, „Boyar, & Concipiste aulique de S.M.I. & R. Ap.”. Acest boier concipist de curte nu era altul decât bucovineanul Vasile Balş[10], viitor guvernator al provinciei probabil propulsat de masonerie, scris în Tableau cu numele slavizat. În nici un caz însă el nu putea să se exprime în buna limbă din Apusenii Transilvaniei, care se resimte puternic de sub haina grafiei germanizante în care a fost notat toastul. Ipotezele sunt în egală măsură prietenii şi duşmanii istoricului, până la proba pozitivă sau contrarie, când devin una din două. Până la această probă, opinăm pentru paternitatea lui Horea asupra scurtei şi percutantei alocuţiuni. Este greu de imaginat alt autor, în condiţiile când viitoarea căpetenie a răsculaţilor din munţi se afla la Viena. Nu figurează, desigur, între membri masoni ai lojii. Excludem de altfel ideea că el putea fi mason, în condiţiile când loja „De la Vraie Concorde” înmănunchea cele mai înalte personalităţi aristocratice şi intelectuale ale Imperiului. Dar putea fi în acea zi invitat al masonilor din Loja „De la Vraie Concorde”, unde a găsit de cuviinţă să l omagieze pe Iosif II, cezarul providenţial al românilor ardeleni. Tonul belicos în care se încheie toastul este încă un argument, în plus sugerează ideea că autorul – să i zicem Horea – a fost încurajat de atmosfera din lojă. Acest ton şi această atmosferă contrazic afirmaţia complet nefondată a lui D. Prodan din monografia dedicată Răscoalei lui Horea, cum că francmasoneria „era umanitaristă, luministă, reformistă, nu revoluţionară, nu mergea mai departe de o demofilie”. Am văzut cu ochii proprii, între actele masonice din arhivele Vienei, o broşură masonică tipărită, conţinând metodologia de a educa şi pregăti pentru acţiune un tânăr regicid / tiranicid. Zeci de alte tipărituri, unele de dimensiuni considerabile, articole manuscrise şi piese de corespondenţă, dezvoltă tema concretă a răstunării în mod sediţios a ordinii sociale existente şi a instaurării în forţă a uneia noi. Vom reproduce pe viitor câteva mostre de acest fel. Rolul elementului ocult în declanşarea şi desfăşurarea marilor evenimente istorice este azi nu doar admis, ci dovedit de fapte care s au petrecut şi se petrec sub ochii noştri. Fiecare epocă şi au avut forţele sale din umbră, care i au influenţat ideologia şi sensurile. Secolul al XVIII lea este saturat de activitate masonică, apogeul marcându l chiar deceniul de dinaintea Revoluţiei Franceze. În cazul Răscoalei lui Horea, este plauzibilă imixtiunea masoneriei cel puţin la nivelul instrumentării conducătorului ei, prin loja amintită şi prin marele ei maestru. Dacă lucrurile stau astfel, va trebui adâncită pe viitor cercetarea în direcţia biografiei şi documentelor despre acest important personaj, Ignatius Born, care a fost consilierul departamentului minier din guvern şi superiorul lojii în cauză. Istoricii români care au postulat până acum o relaţie între momentul Horea şi mişcarea masonică s au gândit la puţinii şi mărunţii funcţionari români ardeleni de la Viena din acea vreme, ca Iosif Meheşi sau Aron Pop. Ei nu însemnau, practic, nimic la scara capitalei habsburgice şi nu s a dovedit nici o legătură a lor cu masoneria, fie şi cu fantomatica „Frăţie de cruce”. Mult mai plauzibilă este o eventuală relaţie între Horea şi adevărata masonerie de la Viena, pe care puternica lojă „La Vraie Concorde” şi consilierul cunoscător al Apusenilor, Ignatius Born, o reprezentau prin excelenţă. Căci din arhivele francmasonice de la Viena, al căror conţinut îl cunoaştem în bună măsură iar repertoriul lojilor din întregul Imperiu cu exactitate, nu rezultă nicidecum existenţa vreunei loji româneşti cu numele „Frăţia de Cruce”, din care, după părerea lui Ştefan Meteş de exemplu, ar fi făcut parte şi Horea. * Text publicat anterior în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj Napoca”, XXXVIII, 1998, p. 291 301 şi în „Francmasoneria magazin”, Bucureşti, I, 1999, nr.1, p.3 6. [1] D. Prodan, Răscoala lui Horea, II, Bucureşti, 1984, p. 709: „Răscoala în iureşul ei …e o dies irae a maselor ţărăneşti pornite să şi răzbune suferinţele acumulate, să se descătuşeze, să dărâme o lume nedreaptă”. [2] În revista „Hazánk. Történelmi közlöny” VIII, 1887, p.391 393, cu o scurtă introducere personală, păstrând titlul original: Fratres de cruce. [3] În revista săsească „Die Karpaten”, I, 1908, p.667 668, cu titlul Die Siebenbürger Kreuzbruderschaft, sub forma unei corespondenţe jurnalistice trimise de la Viena de trimisă de la Viena de Anton de Mailly. [4] În lucrarea sa Lămuriri nouă privitoare la Revoluţia lui Horia, Sibiu, 1933, p. 59 62. [5] Geschichte der Freimaurerei in Oesterreich Ungarn, I V, 1890 1899. [6] Vezi şi articolul aceluiaşi, A rózsa rend, án „Hazánk”, V, 1886, p. 12 30. [7] Vezi Fraknói Vilmos, Martinovics és társainak összeesküvése, Budapesta, 1884, p.200). [8] Eugen Lennhoff, Die Freimaurer, Viena, 1932, p.14. [9] Revoluţia lui Horia, ediţie nouă, Timişoara, 1995, p.62 63. [10] Informaţii despre Vasile Balş ca mason la Erich Prokopowitsch, Die Wiener „Geheime Assoziation” und der Bukowiner Bojar Basilius von Balsch, în „Sudost Forschungen”, München, II, 1961, p.276 şi monografie la Mihai Ştefan Ceauşu, Vasile Balş – un iosefinist bucovinean, în vol. D.Prodan – puterea modelului, Cluj Napoca, 1995, p. 132 142.

Inimă de dac

	Frunza verde - Foc sublim Tie, Soare, ma inchin. Pan` la tine-i cale lunga; trimit doru` sa te-ajunga. Frunza verde si-o surcea Se cern fulgii grei de nea - Unde-i Soare raza ta ? Se cern fulgii reci de nea De-mi ating inima mea....

Noaptea de sânziene

Halucinant de la început până la sfârşit, ultimul roman eliadesc înglobează toate temele utilizate de autor în scrierile sale fantastice şi lucrările de specialitate. Personajele se conturează, prind viaţă în noaptea de Sânziene (24 iunie) când cerurile se deschid (“pentru cei care ştiu să le privească”), când maleficul şi beneficul ating punctul culminant, când magia şi miracolele sunt mai mult decât oricând posibile.

Autorul reuşeşte să redea acţiunea printr-o perfectă abolire a timpului, discursul din prezent contopindu-se cu rememorări cu accente magice ale unor întâmplări trecute. De-abia acum îşi găsesc acestea înţelesul pentru personajele legate între ele de fire nevăzute ca într-o frescă balzaciană.

Timpul şi Istoria sunt, de altfel, motivele centrale ale acestui roman de idei, personajele principale (Viziru şi Biriş) purtând lungi conversaţii asupra lor: “Să scapi de Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte bine în jurul d-tale: ţi se fac din toate părţile semne. Încrede-te în semne. Urmăreşte-le…”

Istoria însă, de care Viziru are fobie, “el care ar vrea ca toate lucrurile să rămână pe loc, aşa cum i se păreau lui că erau în paradisul copilăriei”, nu cruţă pe nimeni! Prinşi în labirinturile lor personale, având senzaţia, pe alocuri, că trăiesc o viaţă străină şi plasate pe fundalul terifiant al războiului, personajele romanului reacţionează în maniera lor în faţa acestui flagel; efect magic are patima unuia dintre personaje (Gheorghe Vasile) de a strânge toate volumele din Biblioteca pentru Toţi – mărturie că omul este capabil de orice pentru a accede la ritmurile cosmice, de a se integra atemporalităţii; Viziru ajunge pe front, dar îşi pierde soţia şi copilul. Femeile Nopţii sunt ciudate, animate de forţe invizibile, adevărate preotese şi, în acelaşi timp, îngeri trimişi eroilor.

Fericirea personajelor principale, aspirând la nemurire, la tinereţe fără bătrâneţe, nu pare să fie mai mult decât un vis. De fapt, aceasta este şi impresia cititorului: că pluteşte prin decorurile eliadeşti, unde personajele se comportă confuz, cu elanuri care-i plasează deasupra contemporanilor lor, cu resurse infinit superioare, cu un destin care le confirmă posibilităţile.

Şi totuşi, Mircea Eliade a înfăţişat oameni vii, pe care poţi să-i simţi: ţi-e teamă de Viziru când începe să vorbească despre Timp şi tu nu înţelegi, întocmai ca Ileana, îl iubeşti, îl înţelegi şi, cu durere, te resemnezi, ca Ioana, refuzi să fii consolat ca filosoful Biriş, ţi-e teamă pentru cărţile tale şi le păzeşti asemenea lui Gheorghe Vasile. Şi resimţi şi senzaţia că lângă tine au loc miracole, că viaţa poate dobândi accente misterioase dacă ştii s-o contempli şi dacă îţi pui întrebările potrivite.

O recenzie de: Ioana Ristea

O istorie a noastra, a romanilor, un pic diferita de ce ni s-a predat...

M-am intrebat de multe ori care este motorul schimbarilor pozitive intr-o societate si trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuza sa accepte un adevar relativ, mincinos, contestabil.

Ei sunt cei ce nu sunt legati de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei care cauta un adevar absolut... Deci pe ei ii indemn sa-si intrebe profesorii de istorie si de limba romana:

Cat la suta din Dacia a fost cucerita de romani?

Si daca profesorul stie raspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se intindea de la vest la est, de la lacul Constanta - Elvetia de azi si pana dincolo de Nipru), urmeaza alta intrebare:

Cati ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei?

Si daca profesorul va raspunde: numai 164 ani, atunci puteti merge la urmatoarea intrebare:

Soldatii "romani" chiar veneau de la Roma si chiar erau fluenti in limba latina?

Aici le va fi si mai greu sa va raspunda, caci acei soldati "romani" vorbeau orice limba numai latina nu! Cohortele aflate pe pamantul Daciei cuprindeau soldati din diferite parti ale imperiului roman, uneori foarte indepartate.

Gasim Britani din Anglia de azi, Asturi si Lusitanieni din peninsula Iberica, Bosporeni din nordul Marii Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin, din partile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reti din partile Austriei si Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, pana si Numizi si Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942, p.130).

Si ultima intrebare:

Cum a fost posibil ca intr-un asa de scurt interval istoric TOATA populatia Daciei sa-si uite limba si sa invete o limba noua, limba latina, de la niste soldati "romani" care nici ei nu o vorbeau?

Cand toate popoarele civilizate din lume initiaza, desfasoara si promoveaza valorile istorice care le indreptatesc sa fie mandre de inaintasii lor, gasim opinia unor astfel de "adevarati romani", care, nici mai mult, nici mai putin, spun despre formarea poporului daco-roman: "Soldatii romani au adus femeile si fetele dace in paturile lor si asa s-au nascut generatii de copii, care invatau numai limba latina de la tatal lor!!?? soldatul "roman"..."

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug si de pe Nipru, acele sotii si fete de traco-geti si carpi, de la sute si sute de kilometri departare ca sa fie "fecundate" de soldatii "romani"?

Dupa parerea stimabililor, femeile daco-gete erau si "curve", ba chiar si mute, nefiind in stare sa-si transmita limba stramoseasca copiilor lor! Cat despre noi, urmasii lor, cum ne-am putea numi altfel decat "copii din flori" aparuti dintr-o aventura amoroasa a intregii populatii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mandrie", asteptand aparitia "samburilor" noului popor si grabindu-se, intre timp, sa invete cat mai repede si mai bine noua limba, limba latina, cand de la sotii, cand de la fiicele lor (iubite ale soldatilor romani cuceritori) ba chiar si direct, de la soldatii romani navalitori ce le-au injosit caminele....

La Centrul Cultural Roman, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o alta somitate, de origine romana, prof. dr. in arheologie Ioan Pisso, ca dacii au invatat latina, de la romani, prin baile de la Sarmisegetuza lui Traian!

De ce prin baile romane si de la niste soldati cam fara haine pe ei?!

Nu prea stiu ce a vrut sa spuna stimabilul profesor din Cluj despre barbatii daci, dar cred ca nici un roman, nici macar in joaca, nu are voie sa faca o astfel de afirmatie decat daca... de fapt tot dansii ne spun ca ne tragem din "doi barbati cu... brate tari"! Astfel de declaratii "istorice" te fac sa-ti doresti sa fii orice, numai roman nu!

Domnilor, Dacia a fost cotropita de romani in proportie de numai 14% si pentru o perioada istorica foarte scurta, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost calcat de picior de legionar roman.

Este greu de crezut ca intr-o asa de scurta perioada istorica, dacii sa fi invatat latina, fara ca pe 86% din teritoriul lor sa-i fi intalnit pe soldatii romani. Dar daca nu de la romani au invatat dacii latina, atunci de la cine? - se intreaba aceiasi demni urmasi ai lui Traian...

Herodot ne spune ca, cel mai numeros neam din lume, dupa indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune si el: "Sa nu uitam ca Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul ca dacii vorbeau "latina vulgara", este "un secret" pe care nu-l stiu numai cei ce refuza sa-l stie.

"Cand sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit talmaci", afirma Densusanu si asta schimba totul. Deci, dacii si romanii vorbeau aceeasi limba! Daca astazi se considera ca 95% din cunostintele acumulate de omenire sunt obtinute in ultimii 50 de ani, sa vedem cum si notiunile noastre despre istoria poporului daco-roman pot evolua.

Cand nu de mult s-a publicat teoria evolutiei speciei umane in functie de vechimea cromozomiala, s-a ajuns la concluzia ca "prima femeie" a aparut in sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost in nordul Egiptului, iar de aici, in Peninsula Balcanica.

Cand profesoara de arheologie lingvistica Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a inceput sa vorbeasca despre spatiul Carpato-Dunarean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a inceput sa existe, am fost placut surprins si m-am asteptat ca si istoricii nostri sa reactioneze la fel.

Dar, din partea lor am auzit numai tacere. Cand profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig in cartea "The Indo-European heritage", aparuta la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa a mileniului 5 i.d.H., care-si avea locul in centrul Romaniei de azi, sa nu fim mandri?

Cand studiile de arheologie moleculara ne indreptatesc sa ne situam pe primul plan in Europa ca vechime, nu-mi este usor sa le raspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent altii despre noi si nici macar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomiale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani.

Teoria genoamelor situeaza spatiul Carpato-Dunarean ca fiind, nici nici mai mult nici mai putin decat, locul de unde a inceput Europa sa existe, locul unde acum 44.000 de ani sosisera primele 3 Eve si primul Adam... Cand am scris "Epopeea Poporului Carpato-Dunarean" si volumele "Noi nu suntem urmasii Romei", "In cautarea istoriei pierdute" si "Calatorie in Dacia - tara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetari, dar si pe cartea unei somitati in domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, caruia i se publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, "The History of Civilization", "The Aryans".

El exploreaza intr-un mod fascinant originea si difuzarea limbilor in Europa preistorica. Intre paginile 176-177 publica si o harta aratand leaganul aryenilor in timpul primei lor aparitii; si minune mare, spatiul Carpato-Dunarean este cel vizat!

Cand roata, plugul, jugul, caruta cu doua, trei si patru roti apar pentru prima data in lume pe teritoriul nostru, dacic, cand primul mesaj scris din istoria omenirii se gaseste tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, cand primii fermieri din Europa sunt descrisi pe acelasi spatiu, intr-o perioada cand Anglia abia se separa de continent si din peninsula devenea insula - 6,500 i.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York , 10020, Chronology), nu-ti vine a crede ca tocmai cei pentru care aduni aceste informatii formidabile despre poporul si spatiul pe care il ocupa tara noastra, te deceptioneaza!

Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronica daco-romaneasca, insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica, "latina vulgara", cu alfabet geto-dac! Pe fiecare pagina se aflau scrise circa 9-14 randuri.

In text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stanga si textul se citeste de jos in sus. Descoperim ca in bisericile vechi, daco-romanesti, cultul ortodox se exercita in limba "latina vulgara", chiar pana in secolele XII-XIII, cand s-a trecut la oficierea cultului in limbile greaca si slavona.

Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Juramantul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite in fata ostasilor vlahi inaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronica privind viata voievodului Vlad, care a condus Vlahia intre anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, insotit de note muzicale etc.

Atunci se mira si se intreaba, pe buna dreptate, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac: "De ce institutele de specialitate ale Academiei Romane au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba dacoromana, latina dunareana, intr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult inaintea celui latin al romanilor?"

Dar, dupa orientarea ideologica ce o au, cei sus amintiti ar fi preferat ca acest diamant sa nu se fi descoperit. Academia Romana ar fi trebuit sa organizeze o mare sesiune stiintifica cu caracter nu numai national, cat mai ales international. Dar si ei, la fel ca si "romanii adevarati", vajnici urmasi ai lui Traian, vor sa arate omenirii ce inseamna sa fii umil si sa-ti dispretuiesti stramosii, trecutul si neamul...

Faptul ca NOI, Romanii, suntem stramosii tuturor popoarelor latine si nicidecum o ruda marginala a latinitatii, ar trebui sa ne faca sa ne mandrim si nicidecum sa cautam contra argumente, precum cei lipsiti de intelepciune care isi taie cu sarg craca de sub picioare...

Acest articol este extras dintrun text ce apartine Dr. Napoleon Savescu, Fondator & Presedinte al "Dacia Revival International Society" of New York

sursa: www.armonianaturii.ro

OFF sport!!!

FOTOGRAFIA ZILEI!



Băsescu se trezeşte dimineaţa la vila de la Scroviştea. Afară ninsese toată noaptea, iar peisajul era de-a dreptul feeric. Iese în prag, se întinde, când, deodată, încremeneşte. Observă că pe zăpadă era scris cu urină: „Mâine vei muri!” Imediat au fost declanşate procedurile standard… Cercetări, probe, amprente, Poliţie, jandarmi, SRI, SIE.
A doua zi şeful SRI se prezintă la Băsescu:
- Domnule preşedinte, am primit de la laborator rezultatul la două probe! Din păcate, am o veste proastă….şi una foarte proastă. Cu care vreţi să încep ?
- Zi-o pe aia proastă!
- Domnule preşedinte, urina este a lui Boc!
- Ah…nemernicul !! Ăştia sunt oamenii mei ??! Oamenii mei m-au trădat !! Ce veste zici că poate fi mai proastă decât asta ?
- Păi, a ieşit şi proba grafologică! Scrisul este al Elenei Udrea.

România U21 - Serbia U21, 26.mai.2010

ULTIMATUM

Domnule Mititelu, ce am vazut noi sambata este Universitatea Craiova? In afara tricourilor alb-albastre, noi nu mai recunoastem nimic. A venit momentul, ca pana si noi, Legivnea XIII Gemina, ultima grupare pe care o mai avea echipa alaturi de ea, sa spunem lucrurilor pe nume:
 Managementul, daca se poate numi asa, este catastrofal.
 Suporterii adevarati din Craiova i-ati pierdut.
 Antrenor nu stim exact cine este, olandezul asta, specialist in retrogradari, Trica sau chiar dumneavoastra domnule Mititelu?
 Pana si echipa, nemaivorbind de valoare, nu mai are nici macar rautatea aia olteneasca, ambitia si dorinta de a muri in teren pentru culorile clubului.

Ati fost la toate meciurile jucate la Turnu Severin. Am avea si noi o intrebare domnule Mititelu. Atmosfera creata de micuta galerie v-a placut? Sa stiti ca toate coregrafiile acelea care au impresionat pe toata lumea au fost facute din umilele noastre salarii si alocatii. Domnule Mititelu, la 4 - 1 pentru Urziceni si la 3 – 1 pentru International, jumatate din Peluza Sud a ramas pe stadion dupa fluierul final inca 10 minute si a cantat “Si la bine si la greu”. Asta a facut Legivnea XIII Gemina.

Asta am facut noi. Voi ce ati facut pentru noi? A venit echipa sa multumeasca pentru sustinerea acordata? Nici macar capitanul. NIMENI. Suntem pe marginea prapastiei domnule M. Am pierdut si caracterul. Vom pierde tot.



LEGIVNEA XIII GEMINA, 03.mai.2010

Universitatea Craiova - International Curtea de Arges, 01.mai.2010

Poze aici.