Eram frumos la cabinet pe la ora 11 si ma pregateam sa ma bag peste un molar nevricos cand suna telefonu,...Mugurel!
Salut, mai omule e posibil ca sa traim noi o asa rusine?
Ce s-a intamplat frate?
Pai uite, ma duceam la munca si peste ce crezi ca dau in centrul orasului? Peste papamobilul, pardon stânamobilul oilor, frate, la noi in oras? si m-am luat de ei de autorizatie, de una de alta, dar cand termini munca strange si tu baietii si mergeti pe acolo sa-i intrebati de sanatate!
Mama, ma arde telefonu' pe mana, cum asa ceva, pai ce cred ei ca aici este islazu lor si vin cand vor ei? stai k va aratam noi k ati intrat in Oltenia!
Si sun pe toti pe care pot sa-i sun atunci si care stiu ca ar fi disponibili la ora aia, si ne adunam 2 masini si plecam la o plimbare pe centru. Si le cantam si le strigam, dar stai k nu suntem multumiti, vrem mai mult! Dam si noi telefoane pe unde putem, ma astia de unde aterizara aci? Pai de la buCUResti! Aha! Au autorizatie? Au pana la ora 17! Aha! Hai ma sa mai mergem o data si sa vedem si noi cum o duc cu sanatatea! Si ne dusaram 3 masini si iar le pusaram muzica frumoasa, de-a nostra, olteneasca si le cantaram si ne daduram si jos sa vedem daca au rotile umflate la cascarabeta! Si le spusaram frumos, mai baieti, ce venirati voi pe la noi? Ca nu aveam nevoie de vizita voastra si zau ca ni se pune asa o ceata pe ochi cand va vedem, n-ar fi mai bine sa va vedeti voi de treaba voastra si sa plecati frumos de la noi din oras, ca na, vine noaptea si nu am vrea sa va rataciti pe la noi si sa vi se intample ceva rau pe drum, doamne fereste si pazeste! Asta fu pe la ora 15, 15:30! Venira si baietii aia cu chipiele pe cap si cu o culoare nedefinita la uniforme si zisara ca de ce strigam noi cu ue steaua! ue steaua! si altele ca nu e frumos si ca s-ar putea sa ne ia ei niste probe de scris! in fine cert este ca baietilor astia cu blana le spusara tot astia in uniforme nedefinite ca ar fi mai bine sa se care ca ei nu raspund pentru ce se mai intampla si e mai bine sa se lase pagubasi! Si uite asa mai fratilor plecara oile cu coada intre picioare din Severin, cum or sa plece si maine din Craiova!
FORZA ucv
Universitatea Craiova mergea in etapa a XII-a pe terenul Gazului Metan, echipa neinvinsa inca pe teren propriu. Chiar si patronul juvetilor declara inaintea meciului ca are emotii, dar mizeaza pe un X2 si pe inscrierea multor goluri.
Nicolo Napoli a inceput meciul cu urmatorul unsprezece: Mircea Bornescu – Stefan Barboianu, Valerica Gaman, Josh Mitchell, Joshua Rose – Dorel Stoica, Spase Dilevski, Andrei Prepelita – Julius Wobay, Michael Baird, Florin Costea. Pe banca de rezerve au luat loc: Silviu Lung Jr, Radu Barbu, Mihai Dina, Constantin Gangioveanu, Dan Gogosoiu, Ovidiu Stoianof si Mihai Costea.
Craiova, de la primul fluier al arbitrului, s-a descatusat, aratand pofta de joc si placere de a juca. Chiar din minutul 4, Mitchell il lanseaza pe Costea, care de la limita ofsaidului pleaca spre poarta Mediasului, il depaseste pe fundasul dreapta si plaseaza mingea pe langa portarul advers in plasa portii. Pe scurt: finete, forta si precizie. Urmaresc reluarile si imi vine o intrebare in minte: “Cine e Mutu?”.
Peste 2 minute, mediesenii riposteaza cu un sut din careul mare, al lui Sabou, dar Mircea Bornescu respinge. Apoi urmeaza un iures de ocazii prin cele doua varfuri, Costea si Baird, care au reinceput sa se inteleaga ca in returul sezonului trecut. De admirat este plecarea exceptionala a celor doi exact de la limita ofsaidului. Aici se vede mana italianului Nicolo Napoli, precum si orele de pregatire a fazelor la antrenamente.
Joc cursiv si fara prea multe intreruperi. In minutul 19 Barboianu executa un aut, mingea ajunge la Dilevski pe partea dreapta, centrare in careu, unde Costea se ridica imperial peste fundasii adversi, dar mingea trece putin peste poarta. Urmeaza alte ratari ale lui Gaman, Baird, Wobay si Costea. Craiova nu are golgheteri, la noi toata echipa ataca.
Vine si minutul 27 cu o lansare a lui Dorel Stoica, pe culoar printre fundasii ardeleni si aceeasi plecare de la limita ofsaidului, de data asta a lui Michael Baird si sut de la 15 metri pe langa nefericitul portar Pop. 2 – 0, dar noi nu stim sa ne oprim, noua ne place fotbalul si il jucam “al dracului” de bine.
Atacam si cu fundasii. Corner executat de Wobay de pe partea stanga si lovitura cu capul a lui Gaman trece putin peste poarta. Repriza se termina cu o combinatie, mult lucrata la antrenamente, intre Baird si Costea, mingea ajunge la Wobay, dar sutul sau trece mult peste poarta.
In pauza ma gandesc la bietul Borcea. Daca Dinamo se antreneaza de vreo 4 ani pentru Liga Campionilor, Craiova cu siguranta pregateste nationala Romaniei sa treaca de sferturile de finala.
Desi avem 2 – 0 la pauza in deplasare, Stiinta incepe la fel si repriza a doua si in minutul 52, Costea ii paseaza in centru lui Rose si din careul de 16 metri, acesta il executa cu piciorul drept pe portarul mediesean.
La niciun minut, parca adormiti de mirajul scorului, suntem depasiti cu usurinta si Hoban reduce din diferenta. Dar parca nimic nu s-ar fi intamplat, noi arestam din nou mingea. Nu pot sa remarc in jocul oltenilor decat cuvintele lui Ilie Balaci: “Nu le cerem inca rezultate copiilor, le cerem placerea de a juca fotbal”.
Minutul 56 si briliantul nostru este secerat in careu. Penalty si executie sigura a capitanului. Gol Dorel Stoica si 4 – 1.
Urmeaza doua ocazii firave ale Gazului, iar in minutul 73, dupa o balbaiala a apararii adverse, mingea ajunge la acelasi Rose care depaseste 2 fundasi, apoi si portarul si de data asta cu piciorul stang ridica scorul la 5 – 1.
Minutul 75 aduce si o ocazie de partea lor, dar sutul din lovitura libera este deviat de Bornescu in corner. Apoi nimeni nu se mai mira. Ce face Craiova la scorul asta? Cum ce face? Ataca, joaca fotbal. Stau prostit si ma uit ce poate face cu mingea acest magician – Florin Costea.
Finalul ne prinde cu aproape toata echipa in jumatatea lor si mediesenii scapa pe contraatac si mai reduc din diferenta. Scor final: 5 – 2.
Meciul l-am urmarit in Bucuresti in Gara de Nord. In finalul meciului apare un bucurestean langa mine si ma intreaba: “Cat e scorul?”. Ii raspund: “5 – 2”, iar el ma intreaba: “Cine joaca? Steaua?”. Ochii imi stralucesc, pieptul imi creste de mandrie si ii raspund: “Nu ba, asta e Craiova!”.
E sfârşit de săptămână, ora 21:30, lumea e acasă sau în concediu, noi ne pregătim de marele meci, primul mare meci pe care Ştiinţa noastră o să-l dispute sezonul ăsta. De data asta bătălia se dă în inima Ardealului, la Cluj, cu campioana en-titre.
Urc rapid până la trei unde Alin mă aşteaptă cu o bere. Noroc! Hai Ştiinţa! Sticlele se ciocnesc ca doi boxeri. Vine şi Dorin, hai că suntem toţi! Aveţi emoţii băieţi? Eu nu am!
Napoli începe cu Mircea Bornescu, Valerică Găman, Josh Mitchell, Dorel Stoica, Spase Dilevski, Florin Costea, Andrei Prepeliţă, Ovidiu Dănănae, Michael Baird, Mihai Dina şi Joshua Rose.
Deşi portughezii se urcă pe noi încă de la început urmăresc meciul cu detaşare, emoţie dar şi detaşare, un sentiment pe care îl respir, îl trăiesc, după ce în etapa trecută am trecut prin toate stările posibile şi imaginabile pe care le cunoaşte doar un suporter care suferă pentru echipa sa. Simt o detaşare şi încredere, nu ştiu, este ceva nou după foarte mult timp, de când echipa era condusă magistral în teren de Gică Craioveanu, să mă ierte dl. Balaci dar sunt prea mic ca să îmi aduc aminte de Craiova Maxima, doamne ce vremuri!
Toată săptămâna m-a încercat senzaţia asta, că echipa asta adunată de pe trei continente nu are cum să ne bată, chiar dacă jucăm la ei acasă, chiar dacă pe forumuri ni se contorizează numărul de goluri pe care îl vom primi iar pe la televiziuni când este adusă Ştiinţa mea iubită în discuţie parcă s-ar vorbi despre un subiect tabu, cu o grimasă în colţul gurii şi cu vorbe ironice aruncate, aşa, ca să nu se plictisească privitorii. De ce sunt eu mai nebun ca alţii şi cred că din seara asta se va vorbi despre Ştiinţa cu respect? Numai timpul poate să-mi confirme simţurile.
Deja mă enervez, nu, nu am primit gol deşi suntem dominaţi, mă enervează stilul de tip mahala şi greţos al comentatorilor de a relata meciul. Ce amatori!
Beau din bere, deşi nu îi mai simt gustul şi sudez ţigară după ţigară când se dă gol, da, se înscrie în Gruia. Ei deschid scorul, încremenesc pentru o clipă dar îmi trece, nu mă părăseşte sentimentul ăla de încredere. Ştiu că în final va ieşi bine pentru noi. De unde? Păi de la încurajările lui Dănănae către echipă, imediat după ce ne dau ăia gol, ce? voi nu vedeţi? nu auziţi? strigăm cu toţii la ei: Hai băieţi! Hai mă! că se poate, nu vedeţi ce dezlânat joacă, Trică este ca şi inexistent, Semedo se zbate ca peştele pe uscat iar atacatul ăla înalt, Ruiz face figuraţie pe lângă Găman al nostru. Bun copilu’, are un viitor mare în faţă. Îl iert pentru greşeala din etapa trecută, capu’ sus puştiule!
Mai avem ceva până la pauză şi văd că Ştiinţa începe să pună presiune pe ei, da, este clar, nu mai rezistă mult! Hai Costea, arată-le cât fotbal ştii. Bravo Baird, munceşti mult, călăreşti fundaşii adverşi, faci multe recuperări ,o spun acum, ai intrat definitiv în sufletele noastre. Andrei, Andrei Prepeliţă este motoraşul din linia de mijloc, ajutat de Dilevski şi de Stoica, da, el driblează, el intră în combinaţii, el pasează pe vârfuri, bine Andrei, bravo! Pe stânga Rose se avântă cam în faţă, dar aşa îi stă bine unui fotbalist care a fost adus pe postul de atacant dar a ajuns să joace cu succes când fundaş stânga, când mijlocaş stânga. Finalul de repriză ne găseşte peste ei dar fără rezultat.
La pauză calcule, cine ar trebui să intre, cine a jucat cel mai prost. Ajungem toţi la aceeaşi concluzie, Dina nu are ce să caute în echipa asta, poate sunt prea dur, nu ştiu, în momentul ăsta aşa vedem noi!
Începem repriza a doua cu aceeaşi garnitură, Napoli încă nu schimbă pe nimeni. Doamne! Ce avem pe banca de rezerve: Silviu Lung jr. 19 ani, Ştefan Bărboianu 20 ani, Dragoş Firţulescu 19 ani, Cătălin Crăciun 17 ani neîmpliniţi, Radu Barbu 19 ani, Sorin Buşu 19 ani şi Ovidiu Stoianof 23 de ani! Copiii ăştia trebuie să se lupte cu mercenarii Clujului, ce examen greu! De vor trece peste el cu bine vom avea luptători de nădejde pentru bătăliile ce vor veni peste noi. Ei vor purta pe umeri onoarea de a duce numele Universităţii Craiova mai sus în anii care vor urma.
Vine minutul 53 şi Rose ne încântă cu golul egalizator, gol marcat pe fondul dominării noastre totale. Am un moment de uşurare, mă eliberez cu un strigăt de luptă, asta este Aline, te descurci tu cu vecinii. Uite că s-a trezit şi regizorul transmisiei, vedem şi noi primele imagini cu suporterii care au însoţit echipa la Cluj. Vedem banerele de gard ale celor de la Sezione Ultra, Praetoria, South Guard şi Blue Lions, cântă, îi văd cu mâinile ridicate, bravo. Noi nu am reuşit din păcate să deplasăm nici-un membru, asta e, nu putem fi mereu prezenţi fizic lângă ei, important este ca focul alb-albastru din suflete să nu se stingă şi să fie cultivat.
Până la final mai intră la noi Crăciun în locul lui Dina, Barbu în locul lui Găman şi Buşu în locul lui Rose. Ascult comentatorii care de cinci minute nu mai contenesc cu laudele la adresa jocului şi echipei mele iubite. Nu îi judec, le iau aşa cum sunt, nu încerc să le ghicesc simpatiile!
Se termină 1-1, nemeritat pentru noi, nesperat pentru ei, de altfel declaraţiile lor de după meci vorbesc de la sine.
Am ghicit bine, nu ne-au bătut deşi eram daţi ca victime sigure. Oare câţi pariori au ţinut în seara asta cu CFR? Cred că majoritatea au luat meciul pentru a-şi rotunji un câştig ipotetic mai mare, dar toţi au pierdut, da, au pierdut pentru că nu au simţit ce am simţit eu. Şi eu am pierdut, dar eu pe victoria noastră am pierdut, dar eu am mai pariat pe încă ceva şi nu am pierdut. De azi înainte cei ce vor avea meci cu Ştiinţa se vor teme de noi, iar un adversar şovăielnic este un adversar slab. Noi nu am jucat până acum cu echipe care au jucat prost, noi am jucat fotbal adevărat, frumos, iar ei au încercat să ne imite, dacă nu le-a reuşit înseamnă că am jucat mai bine decât ei.
Un meci care îmi dă speranţe pentru copiii ăştia, care astăzi au trecut cu brio un examen, examenul maturităţii, la o vârstă care pentru unii este halucinant de fragedă.
Etapa III, Universitatea Craiova - Farul Constanţa.
Lăsând în urma nemeritatul eşec de la Bistriţa, oltenii aveau de îndurat şi ultima etapă fără spectatori, pe o căldura toridă, în faţa unui adversar care dorea să recupereze din punctele pierdute în etapa precedentă cu echipa nervosului Peseiro.
Universitatea Craiova a început cu următorul unsprezece: 23. Bornescu, 18. Dănănae, 7. Găman, 4. Mitchell, 27. Rose, 30. Prepeliţă (2. Bărboianu ‘75), 6. Stoica, 13. Dilevski, 77. Wobay (28. Gângioveanu ‘6), 10. Costea (20. Dina ‘62), 17. Baird.
Nu trecuseră decât 90 de secunde de la fluierul de început al meciului, când centralul Ovidiu Haţegan a indicat punctul cu var, după o superbă pătrundere în careu a lui Wobay, acesta fiind atacat brutal şi trimis la salvare de către Pătraşcu. Surprinzator, responsabilitatea executării loviturii de la 11 metri şi-o asumă chiar portarul Mircea Bornescu, însă trage slab, pe centrul porţii şi Vlas respinge.
Frustrare, cu penalty ratat şi cu Wobay ieşit accidentat lucrurile se complică pentru noi deşi cu un minut mai devreme ne pregăteam să numărăm golurile din poarta marinarilor. În urma accidentării lui Wobay, pe teren îşi face apariţia Gângeoveanu cu un plus de fantezie şi viteză pentru jocul Universităţii.
Prima acţiune periculoasă care avea să anunţe şi deschiderea scorului se petrece în minutul 28 când voleul lui Baird este apărat de Vlas, după o fază foarte bine construită de Rose pe partea stângă.
Juveţii continuă să atace şi 9 minute mai târziu tabela de marcaj indică 1-0 în favoarea oltenilor, după o pătrundere pe partea stângă a lui Baird, acesta învingându-l pe Vlas cu un şut plasat.
La numai 3 minute de la deschiderea scorului Prepeliţă este faultat în careu de către Răzvan Farmache, centralul Haţegan indică încă o dată punctul cu var, însă tabela rămâne nemodificată după ce Vlas apără din nou, de această dată ghicind şutul plasat al lui Florin Costea.
Cum fotbalul se joacă pe goluri, iar ocaziile se răzbună, în ultimul minut de joc al primei reprize Găman gafeaza inexplicabil lăsându-l singur cu portarul pe Gerlem, care îl învinge pe Bornescu.
Cum prima repriză a fost una nebună, nici partea secundă nu putea fi altfel, căpitanul Universităţii Dorel Stoica trimiţând balonul în propria poartă după o banală acţiune de atac a constănţenilor, care însă nu aveau să se bucure decât 5 minute de avantaj, Florin Costea aducând egalitatea cu un voleu superb, finalizând centrarea venită de la omniprezentul Baird de pe partea dreaptă.
Universitatea Craiova vrea victoria şi apasă pedala de acceleraţie însă Baird (65) şi Dina (67) ratează monumental.
Vine şi minutul 69, când Mitchell aduce izbăvirea cu o lovitură de cap din centrul careului.
Descătuşare, oare ce or zice vecinii? Puţin ne interesează, ŞTIINŢA A DAT GOL!!!!!
Cum meciul a fost unul incendiar ambele echipe au terminat în 9 jucători de câmp, Farmache de la Farul (72) şi Gângioveanu de la Craiova(92) fiind trimişi la vestiare de către Ovidiu Haţegan înaintea fluierului de final.
Meciul ia sfârşit sub o ploaie care vine parcă sa ne răcorească dupa 90 de minute nebune, nebune, nebune iar noi cei de acasă deja ne gândim la etapa următoare când vom merge pe terenul campioanei.
Etapa a II-a a avut în deschidere meciul Universităţii Craiova la Bistriţa. Oltenii noştri veneau după o victorie clară cu 2 – 0 cu Poli Iaşi, iar bistriţenii după înfrângerea la scor, 3 – 0 în Giuleşti. Deşi la ora de disputare a meciului (ora 18.00) era o căldură înăbuşitoare, stadionul a strîns în jur de 3.000 de spectatori, dintre care 100 de suporteri olteni. Precizăm că în ciuda distanţei mari, chiar şi Legivnea XIII Gemina din Turnu Severin a avut în tribună 4 reprezentanţi.
Nicolo Napoli a introdus în teren următorul unsprezece: Mircea Bornescu - Ovidiu Dănănae, Valerică Găman, Josh Mitchell, Joshua Rose - Dorel Stoica, Spase Dilevski, Andrei Prepeliţă, Julius Wobay - Michael Baird şi Florin Costea. Pe banca de rezerve s-au aflat: Silviu Lung jr, Radu Barbu, Ştefan Bărboianu, Dragoş Firţulescu, Cosmin Gângioveanu, Mihai Costea şi Mihai Dina.
Jocul începe pe fondul strigărilor inimoşilor fani olteni: “Ştiinţa - Ştiinţa”. În primele 10 minute remarcăm câteva pătrunderi pe partea stângă ale lui Costea şi driblingurile lui Wobay pe dreapta, dar rămase fără finalizare. În minutul 13, Rose pătrunde pe stânga şi centrează în careu, preluare Wobay şi şut din 11 metri puţin pe lângă poarta lui Tătăruşanu. Trei minute mai târziu încasăm primul cartonaş galben, arbitrul partidei remarcând că Prepeliţă nu poartă apărători.
Jocul continuă cu Ştiinţa în jumătatea bistriţeană. Combinaţie Baird – Costea şi şut al lui Dorel Stoica de la 30 metri în braţele tânărului portar al Gloriei. În minutul 24 mai irosim o lovitură liberă din 20 metri, mingea şutată de Wobay lovind zidul.
Minutul 29 aduce şi primul şut bistriţean prin Hora de la 30 metri pe lângă poarta lui Bornescu. Reluăm construcţia, lansare Stoica pe stânga la Costea, pasă lui Rose, care din 16 metri şutează pe lângă poartă. Lanţul ratărilor continuă în minutul 36 cu Baird, care din pasa aceluiaşi Costea, trage din 16 metri în Tătăruşanu.
Finalul primei reprize ne mai aduce un cartonaş galben primit de Dănănae pentru un fault la mijlocul terenului şi un şut slab al lui Coroian pe lângă poarta lui Bornescu. Deşi am condus jocul toată repriza, la finalizare nu ne-a ieşit nimic. S-au remarcat centrările şi pasele lui Florin Costea de pe stânga, driblingurile şi pătrunderile lui Wobay de pe dreapta, dar în faţa porţii porţii s-a ratat nepermis de mult.
Începem repriza a doua cu acelaşi Costea în postura de servant, dar şutul lui Prepeliţă din 25 metri se opreşte într-unul din fundaşii bistriţeni. Apoi în mod inexplicabil, la conducerea jocului trece Gloria Bistriţa. Centrare de pe dreapta şi Miclăuş, intrat la pauză, loveşte mingea cu capul din 11 metri, dar pe lângă poarta lui Bornescu. Pe fondul dominării bistriţene mai luăm un galben prin Dilevski în urma unui fault.
În minutul 56 Napoli simte că trebuie să facă o schimbare şi îl introduce pe Gângioveanu în locul lui Dilevski, pentru a-l urca pe Florin Costea mai sus. Dar prea târziu. Peste alte două minute, Găman îl faultează pe partea dreaptă pe Borbely şi lovitură liberă pentru ei. Hora execută direct pe poartă de la cca 25 metri, mingea loveşte uşor gazonul în faţa lui Bornescu şi se opreşte în plasa porţii.
Încercăm să revenim şi în urma unui fault la Michael Baird, Wobay execută de la 20 metri, o lovitură liberă peste zidul bistriţean, dar mingea este scoasă în corner de Tătăruşanu. Dar cum în fotbal ratările se răzbună, în minutul 65 Miclăuş scapă pe aceeaşi parte dreaptă lăsată din nou descoperită de Dănănae, pătrunde în careu şi aruncă mingea în 6 metri, îl loveşte din spate pe Mitchell şi deviază în plasa porţii apărată de Bornescu. În urmă cu 8 minute era 0 – 0. Lipsa de randament la finalizare, greşeli personale, un dram de noroc pentru ei şi tabela arată Gloria Bistriţa – Universitatea Craiova 2 – 0.
În minutul 70 Gângioveanu recuperează un balon, pasează la Prepeliţă, care din 20 metri centrează o minge peste grămada de jucători din careul bistriţean, îl depăşeşte şi pe Tătăruşanu, dar se scurge milimetric pe lânga bara din stânga portarului. Urmează 2 schimbări ale oltenilor: iasă Rose şi intră Dina, iar Firţulescu ia locul lui Florin Costea. Imediat după pătrunderea pe teren, Dina primeşte şi el un cartonaş galben după un atac la glezna lui Frăsinescu.
În ultimul sfert de oră remarcăm două şuturi din nou în fundaşii bistriţeni prin Găman şi Dina şi încă două ale lui Wobay, unul peste poartă, unul respins în extremis de Tătăruşanu. Dar cea mai mare ocazie o au tot ei prin devierea cu capul a atacantului Diogo, mingea lovind bara din dreapta lui Bornescu.
Se încheie meciul. Nu vreau să comentez nimic. Poate şi datorită supărării, dar în special pentru că nu eu sunt cel care trebuie să vorbească. Asta va trebui să o facă mai întâi antrenorul Nicolo Napoli în vestiar şi pe terenul de antrenament. Apoi la sfârşitul săptămânii, în meciul de acasă cu Farul Constanţa, dau cuvântul celor care vor intra pe teren să ducă istoria Craiovei Maxima mai departe.
Începu campionatul. Trist. Spectacolul fotbalistic stricat de o comisie bucureşteană. Stătură oltenii trei luni fără Craiova. Eram toţi pregătiţi să umplem tribunele micului stadion din Parcul Romanescu. E ora 18, pornesc televizorul şi mă uit la scaunele goale. Totuşi, pe fiecare scaun şi chiar pe scări, printre rânduri văd mii de suflete de olteni şi am convingerea că şi băieţii simt asta. Nu vor fi singuri niciodată.
Pătrunde primul unsprezece al Craiovei: Mircea Bornescu - Ovidiu Dănănae, Valerică Găman, Josh Mitchell, Joshua Rose - Dorel Stoica, Andrei Prepeliţă, Cosmin Gângioveanu, Julius Wobay - Michael Baird şi Florin Costea. Pe banca de rezerve se află: Silviu Lung jr, Radu Barbu, Sorin Buşu, Ştefan Bărboianu, Dragoş Firţulescu, Dan Gogoşoiu şi Mihai Dina.
Meciul începe pe o firavă dominare a ieşenilor, cu un şut slab al lui Bâlbă pe lângă poarta lui Bornescu în minutul 2 şi o preluare cu mâna a lui Miclea în careul de 16 metri oltean, după o bâlbâială a lui Dănănae (min.6). Peste alte 10 minute se desfăşoară singura fază notabilă a moldovenilor în prima repriză. Centrare a lui Cr. Bratu de pe partea dreaptă, Miclea prelungeşte cu capul în 16 metri şi Milea cade în careu în urma unui contact fizic mai bărbătesc cu Valerică Găman. Pun mâna la inimă şi ascult. Doamne ce greu trec secundele. Nu se aude nici-un fluier. Scăpăm.
Cam asta fu tot ce făcu Poli Iaşi în prima repriză. În minutul 21, Dorel îl lansează cu o minge lungă pe partea dreaptă pe Wobay, care combină scurt cu Dănănae; mingea revine la leonez care centrează în careul de 16 metri şi Baird deviază cu capul în braţele portarului Brăneţ.
Se porniră oltenii. Wobay driblează pe primul, driblează doi, driblează trei, driblează tot ce-i iese în cale şi în minutul 31 nu poate fi oprit decît prin fault de Bersnjak, care primeşte cartonaş galben. Urmează lovitură liberă de la vreo 25 metri executată în zid de către căpitanul Dorel Stoica. Apoi, în minutul 34, un şut puternic din afara careului al australianului Michael Baird, care trece puţin pe lîngă bara din dreapta porţii lui Brăneţ. Degajare din colţul careului de 6 metri, recuperăm şi urcăm din nou pe ei. Centrare a lui Gângioveanu de pe partea stângă şi reluare de fineţe a lui Florin Costea spre vinclul porţii. Din păcate mingea este respinsă în corner de parada portarului ieşean.
Minutul 40, schimbăm partea. Combinaţie Wobay – Dănănae, centrare în careu, şut Baird din 12 – 13 metri, Brăneţ respinge în faţă şi inexplicabil Costea şutează din 6 metri peste poartă. Se termină prima repriză după o totală dominare a oltenilor. Doar golul lipseşte. Cum aş caracteriza echipa Craiovei după primele 45 minute: siguranţă (Bornescu, Mitchell, Găman), avânt (Dănănae, Rose), coordonare (Stoica, Prepeliţă), luptă (Baird), fineţe (Wobay, Gângioveanu, Costea).
Repriza a doua începe cu o firavă acţiune ieşeană. Miclea preia pe partea stângă, pătrunde în 16 metri, îl driblează pe Dănănae şi pasează o minge care se scurge prin faţa porţii în aut de poartă. Luăm mingea şi pornim din nou. Acelaşi Wobay, dribling şi sut de la 25 metri, milimetric pe lângă poarta lui Brăneţ. Nu trece un minut şi Prepeliţă centrează de pe partea stângă în careul de 16 metri. Mingea ajunge la Wobay care preia pe piept şi face “o nu ştiu cum să o numesc” (băiatul ăsta e brazilian), uitând fundaşul ieşean în urma sa. Pasă la Costea. Preluare a acestuia. O secundă. Două. Trei. De ce nu şutează. În sfârşit se hotărăşte. Şut. Dar prea târziu. Mingea loveşte într-unul din cei trei fundaşi care se aruncaseră la sacrificiu în calea mingii pe care scria “GOL”.
Nu-i nimic. O luăm de la capăt. Joc colectiv al Craiovei, mingea ajunge la Rose, pătrundere în careu, pasă la Baird, care din drob fără preluare şutează violent la întretăierea barelor porţii lui Brăneţ. Nu se poate. E chiar ghinion. Nici nu mai ştiu a câta ratare este. Tremur tot şi trebuie să îi suport şi pe cei doi comentatori ai meciului, care nu ştiu cum ajung la concluzia că este “un joc al clasei medii a campionatului”. Sincer şi fără răutate mă întreb la ce se uită cei doi. E clar, la turul Franţei.
În minutul 58 al partidei Baird pasează pe culoar către Wobay, care deşi este surprins în poziţie de ofsaid şutează mingea în bara din stânga porţii. Astfel încasăm singurul cartonaş galben. Peste alte două minute se efectuează prima schimbare. Iese Costea, la care a fost vizibilă lipsa pregătirii de vară şi intră Mihai Dina.
Se face minutul 62. Sătul de pase către vârfurile echipei, Prepeliţă ia o minge pe cont propriu şi pătrunde de unul singur din linia a doua. Trece în viteză de doi fundaşi ieşeni pe un culoar văzut numai de el şi rămâne singur cu portarul. Şut plasat în stânga portarului şi GOOOOOOOOOOOL.
În sfârşit 1 – 0. Deşi scorul ne este favorabil, coordonatele meciului nu se schimbă. Iaşiul se apără. Craiova construieşte. Nu pot decat să mă bucur. Deşi tineri, conduşi de pe bancă de Nicolo Napoli, jucătorii Ştiinţei ştiu să gestioneze jocul tot în favoarea lor.
Vine şi minutul 65 cu un alt ghinion. Contact fizic între Prepeliţă şi Bâlbă şi în urma unei lovituri în zona cervicală, jucătorul nostru este scos pe targă de pe teren şi transportat de urgenţă la spital. Să sperăm că nu este foarte grav. În locul său pătrunde pe teren Ştefan Bărboianu; o altă inspiraţie a antrenorului nostru.
În minutul 71, pe fondul dominării oltene, se petrece şi singura ocazie de gol a echipei moldave. Lovitură liberă de la 25 metri, şut al lui Sburlea prin zidul făcut de băieţii noştri şi Bornescu respinge în faţă cu piciorul. Nu pot să nu remarc ceva. Mă uit la portarul nostru. Poartă un echipament negru şi pe piept, în stânga, lângă inimă, are stema Craiovei. Doamne, câtă istorie poartă leul alb de pe pieptul lui Bornescu!
Dar să revenim pe gazon. În minutul 84 are loc şi ultima schimbare. Julius Wobay este înlocuit de noul Luţu al Craiovei – Dragoş Firţulescu. Imediat după efectuarea schimbării, Dorel Stoica mai execută o lovitură liberă de la vreo 20 metri tot în zidul ieşean. Asta e. Azi nu prea i-au ieşit astfel de execuţii.
Dar vine şi minutul 87. Gângioveanu aruncă de la marginea terenului până în careul de 16 metri, mingea ajunge la Firţulescu care şutează în unul din fundaşii ieşeni şi deviază la Ştefan Bărboianu. Şut din 10 metri, fără preluare şi în dreapta portarului. Mingea se opreşte în plasa porţii lui Brăneţ. 2 – 0 şi meciul se încheie cu un scor prea mic pentru cum a evoluat jocul pe teren.
După meci vin şi ştirile sportive care îmi aduc o altă bucurie. Cei 20.000 de suporteri olteni au fost înlocuiţi în tribune de marele suflet al Olteniei, Gică Craioveanu, care a venit în mod special la debutul Craiovei în actualul sezon. Apoi îl văd şi pe patronul Adrian Mititelu pe holurile spitalului din Craiova, trist şi îngândurat, aşteptând concluziile doctorilor în ce priveşte lovitura primită de Andrei Prepeliţă. De mult aşteptam asta. În sfârşit, Universitatea Craiova este din nou o mare familie: jucători, antrenori, patron, suporteri, brigăzi şi tot ce mişcă în Oltenia.
Suntem olteni şi suntem cu adevărat “cei mai buni dintre români”.
